azi pe la 6 dimineata eram miel. in vis.de obicei visele mele nu au sens, fir epic (sic!).
deci, sa revin. eram miel. si eram intr-o turma enorma, sute - mii de miei, oi si berbeci. fugaream un leu. vroiam sa-l omoram. l-am inecat intr-un rau. de bucurie unii miei au intrat si ei in apa. sareau veseli si se jucau, se stropeau. de pe mal unde stateam am vazut in apa ceva miscandu-se. era leul si venea rapid spre oi.
cei care au mai apucat fugeau care incotro. la inceput eram mai multi, pe parcurs ramasesem doar 2. si tot pe parcurs observ ca nu mai eram miel, eram claudia. treceam prin paduri, cadeam din cauza pietrelor si copacilor.
acum leul ne fugarea printr-un soi de castel subred de tip labirint.(ce-ar fi sa interpretam chestia asta ca la seminariile de psiho!?!?)
interesant ca desi fugeam si cautam cea mai buna ascunzatoare, nu mi-era frica. stiam ca e aproape, ca poate ataca oricand, dar nu ma temeam.
si mai era o intrebare in capul meu (sau al mielului): de ce - daca a mancat deja mii de oi - de ce mai vine dupa noi??
am mai zis deja, e unul din putinele vise din care inteleg deva, sau imi amintesc ceva.
nici acum nu mi-e frica.
de cine sa ma tem?
interesant ca desi fugeam si cautam cea mai buna ascunzatoare, nu mi-era frica. stiam ca e aproape, ca poate ataca oricand, dar nu ma temeam.
si mai era o intrebare in capul meu (sau al mielului): de ce - daca a mancat deja mii de oi - de ce mai vine dupa noi??
am mai zis deja, e unul din putinele vise din care inteleg deva, sau imi amintesc ceva.
nici acum nu mi-e frica.
de cine sa ma tem?
No comments:
Post a Comment