ploua... iar

ai zice ca m-am obisnuit in 4 ani (aproape).
ploua si ploua.
primavara - ca doar e normal.
vara - din cand in cand. adica nu in fiecare zi.
toamna - ca doar e normal.
si iarna - ca sa nu ninga.

asa ca stam in casa mai mult. a venit biroul pt calculator si trebuie montat. incerc sa nu-mi bag nasul in cutiile care sosesc de pe amzon, am primit ordine stricte sa nu cotrobai dupa cadourile de ziua mea. in rest... placintele de mure, dovlecei pane si Assassin's Creed Brotherhood. in fiecare seara ne jucam cu familiile Borgia si Medici si mercenarii, mai am putin si ajungem sa dam foc la Vatican.

abia astept sa vina Ele aici, nu stiu cand si nu stiu unde, dar ar fi fain sa fie pe aproape. sa putem pleca hai hui la cumparaturi si la muzee

incercam sa-i convingem pe ma&pa sa vina aici de Craciun si se pare ca anul asta o sa fie cu noroc.

cam atat de pe aici. PS: azi am vazut pisica in bucatarie si m-a apucat un stranutat de vreo 4 min. FOR REAL!! sper ca nu trebuie sa trec iar pe pastile pt alergii, dar macar e un motiv bun sa nu mai vad pisica

city council library

azi m-am aventurat inca o data sa ajung in centru pe jos. aveam nevoie de ceva ingrediente pentru o prajitura si vroiam sa vad biblioteca.

spre uimirea mea totul e automatizat. nu stai la coada, nu trebuie sa stai la taclale cu vreo bibliotecara plictisita, no way, Jose!
scanezi cardul, scanezi cartile si pleci ... that's IT !!!

mi-am ales ceva bibliografii si o cartulie nostima: "Reasons not to move to the country - a woman's calamitous attemp to live the rural dream". deja am devorat primele capitole si e delicioasa

am mai luat si ceva de Maya Angelou. nu, nu m-am convertit la poezii :))
e un soi de autobiografie, "Letter to my Daughter". abia astept sa vad ce zice. cnad termin (si daca merita) o sa apara pe unlocrezervat

country girl goes to town

ieri a trebuit sa ajung in londra, vroiam sa-mi iau la revedere de la Andrea K in ultima ei zi la birou.

zis si facut. aflu orarul trenurilor, unde e gara si ma pun la drum. de aici de langa padure pana nu e trotuar pana la scoala (8 min) apoi inca 20 min pana in centru si dupa asta o iei usor la vale vreo 40 min pana la gara in Jarvis Brook.

dar a meritat efortul. a fost fain sa vad echipa (ce-a mai ramas din ea) pe ultima suta de metri :) am mers la pub'ul nostru obisnuit pt cartofiori carliontati si cidru de mere

Andrea era fericita ca pleaca, Ludmila avea lacrimi in ochi la despartire.
restul cautau de lucru in alta parte :)

azi am fost la plimbare cu taciturunul, cam o ora in padure pe la ruine. i-am aratat locurile noastre de plimbare si fosta moara de sub baraj.
acum incerc sa aflu cum se pastreaza/usuca rozmarin si foi de dafin. sa le inghet?

here I am

am ajuns. this is home.
si va fi pana cand vom "outgrow" the house (planuri din aste nu am inca)

de ce ma temeam ca n-o sa am ce face?
nici nu m-am atins de despachetat... mi-am asezat doar creioanele si caietele de desen in cea mai insorita camera. care cu ocazia asta a avansat la titlul de drawing room, de la ... empty room.

a venit gradinaru' sa taie doi copaci, am cules rozmarin si foi de dafin sa le usuc pentru mai tarziu.

aaa... uitasem centripalul... am cules mere din pomu ala vechi ce abia se mai tine si am facut apple crumble. acum e la cuptor si ma ameteste mirosul de cuisoare cu scortisoara.

si asa a fost o zi... prima zi la tara

mamaliga etc.

mergeam spre casa si nu puteam sa scap de un cantec Yiddish gasit pe youtube. sa va explic:

A mamalige, a pastrami, a karnatzl,
And have a bite of kastravet

cam atat inteleg!
asa ca odata ajunsa acasa, ma apuc de mamaliga cu karnatzl si cu kastravet murat :)

altceva... nu credeam c-o sa ajung sa spun asta, dar mi-e dor de blugi. n-am mai purtat pantaloni de prin martie, de cand cu jobu' asta.

duminica plecam in Southampton la o nunta si inca n-am bagajul gata, nu stiu cum sa-mi fac parul si colac peste pupaza, se mai anunta si ploaie. luni e bank holiday si marti mi-am luat liber ca dupa nunta sa vizitam casa lui Jane Austin.

iar miercuri o luam de la capat cu examene, adeverinte, absente, rezultate, alergat dupa profesori care au pierdut examenele in metrou, studenti care nu stiu pe ce lume traiesc, cu atat mai putin in ce semestru sunt sau ce studiaza :)

cam atat de aici.

...multa vreme au trecut

Si de când m-am departat,
Multa lume am îmblat.

au trecut 4 luni si m-am gandit ca destul am ignorat blogul. e adevarat ca e-mailurile stau pe tusa din 2009, dar asta e alta poveste

primavara a fost asa frumoasa, pacat ca am fost prea ocupata sa ma bucur de ea pe indelete.
iar vara ... hmm... deja am suferit prea mult cu insolatiile si arsurile ca sa mai ies din casa/birou pe timpul zilei.

azi Nemi a avut examen de dresaj pt Plus Gold. de acum nu mai are alte examene, dar o sa mearga la cursuri in continuare. daca e sa calculam "in dog years" cata scoala are fata asta, cred ca are deja la 2 PhD'uri. smart girl - like her daddy.

saptamana viitoare avem actvitate cu tot staff'ul de la universitate - cricket. acum, partea mai putin frumoasa e ca pt indieni si pachistanezi cricketul e mai mult decat jocul national, e un fel de religie. deci ma astept ca toti sa stie cu ce se mananca. seful meu direct e comentator la jocuri, seful lui e antrenor si decanul e campion bla-bla-bla.
asa ca planul meu e sa propun un stand cu limonada si morcovi. orice, numai sa nu fiu in bataia mingii.

James a fost ieri in oras, am mers la teatru. o comedie despre marea ciuma care a injumatatit Londra in secolul 17. nu stiu cum, dar chiar au reusit sa scoata o comedie din asta

la lucru ma distrez cu studentii mei înaintati la învăţătură până la genunchiul broaştei si care nu sunt in stare sa-mi zica numele. nu spun ca n-ar fi si unii destepti, am cativa studenti care fac 2 ani in unu' si dau toate examenele desi nu au cum sa fie prezenti la toate cursurile.

in rest, imi place Londra si nu-mi place. poluare, droguri, knife gangs.
de cand merg in Kent, apreciez viata la tara din ce in ce mai mult. Paduri, animale, oameni mai calmi, mai blanzi decat in Londra, nimeni nu se grabeste niciunde, nu au cersetori, nu au bande de cartier. mi-am facut provizii de gem si dulceata de casa de langa Toys Hill

PS: am facut cateva tavi de brownies si nu mai stiu cum sa scap de ele. am trimis la tara, am dat la vecina. Anyone else?

very GOOD FRIDAY

am planuit ziua asta de ceva timp. desi a foarte greu de iesit din londra, mai ales acum ca se suprapune greva de la metrouri cu cea de la trenuri.
de acasa iau 266, apoi Central, apoi Victoria, apoi SouthEastern... si dupa 2 ore sunt la tara. incepe sa-mi placa la tara. hi hi.
am fost la Hever Castle and Gardens in Kent, mostenirea lui Anne Boleyn. castelul e fantastic, usi secrete, scari in spirala, biblioteci care mascheaza alte camere. gradinile erau pline cu naricse si james s-a gandit cum sa faca un algoritm sa calculeze cate narcise sunt. defect profesional, banuiesc. lac, barci, labirintul verde (unde ne-a prins ploaia si nu mai gaseam iesirea), labirintul pe apa (trebuie sa sari pe niste dale de piatra fara sa cazi in lac, unele dale au capcana cu stropitori si te uda din cap pana-n picioare.)
fiindca am stat prea mult in labirint, am pierdut trenul spre londra si am ramas acolo pt serviciul de vinerea mare la el la bise. in blugi si bocanci si plina de namol. evident ca parintii lui m-au invitat acasa sa ma usuc, sa ma schimb in ceva de la sora-sa si sa incerc prajiturlele de Paste.
apoi am luat cainii si am plecat la padure. blue-bells woods - e de vis. atatea flori peste tot si cainii o luasera razna, fugeau in toate directiile. n-am apucat sa fac poze deloc.
all in all, a very GOOD FRIDAY

invigilating

saptamana trecuta au fost examenele finale pt MBA si a trebuit sa supraveghez in fiecare zi cel putin un examen.
am scos unul afara pt copiat, am mutat cativa, unii au trebuit sa scrie o scrisoare in care sa-si ceara scuze ca au incercat sa copieze, etc, etc.
si mai ales... am zis de sute de ori
please, keep your eyes on your own paper!
please, keep your papers to yourself!
and please, please, keep your shoes on, we're suffocating in here

cam asa a fost saptamana mea. de marti incep examenele la facultatile mele - Health and Social Care, Turism and Hospitality Management, Marketing Management si Human Resource Management. sunt asa mandra de mine ca am inceput sa diferentiez toate literele astea :)) pana acum mi-era tot una hrm cu hsc cu thm. bla bla. ba chiar am inceput sa recunosc studentii dupa numarul de inregistrare, ca numele inca nu reusesc sa le citesc.

o stiu doar pe dellah (tri tu tri tri = 3233) fiindca tipa la noi de fiecare data cand ne vedem. dar macar e in ultimul an si n-o s-o mai vad mult :)) ultima ei idee e sa o trecem examenul pe care l-a picat ... asa din burta. i-am zis ca poate sa faca apel pt recorectare sau sa mai dea o data examenul. dar nu vrea recorectare pt ca n-a scris nimic la examen si nici sa-l mai dea o data.
cica lectorul a picat-o inadins, pt ca nu-i place de ea. :)) ma gandeam atunci ca l-as intelege perfect. dar il stiu pe lector si e o persoana integra, care nu se apleca la maimutarelile ei. a ajutat-o mai mult decat pe ceilalti studenti si acum ca arefuzat sa-i spuna subiectele de la examen... il reclama ca a picat-o inadins. sa mai ajuti!

joi unu si-a deschis i-phone'ul si avea in e-mail raspunsurile la toate intrebarile la examen. nu stiam ce se foieste pe sub scaun. altu dat afara. nu pot sa pricep, sunt oameni in toata firea, daca au ajuns pana la ultimul examen la MBA, nu le e frica ca pierd atatia ani si atatia bani investiti pt ca au copiat? mai ales ca n-a fost greu, cel putin la mate... asa grafice usoare aveau, ba chiar si problemele erau accesibile. si eu n-am facut matematica economica niciodata.

aaaaa.... seful meu direct era unul din studentii pe care i-am supravegheat. destept baiatu'. scrie, scrie, nu se mai opreste. cam cu 30-20 de min inainte sa strang lucrarile incepe sa se legene. inainte si-napoi. in continuu. in fiecare zi de examen a facut la fel. acum pe mine ma bufnea rasu cand ma gandeam ce zice teoria despre asta. cel mai des vezi comportamenul la copiii de la casa. deci, seful meu saracu are lipsa de afectiune. e bine de stiut. cum se streseaza, cum incepe sa se legene. stabilitate, afectiune, ceva constant sa-i dea siguranta = leganat

cam atat. abia astept celelalte examene.

za students

a doua zi de lucru...
de dimineata am mers in unul din campusurile universitatii sa-mi intalnesc studentii.
a trebuit sa fac fata la clase cu pana la 200 de studenti. le-am dus formularele de inscriere in sesiunea asta si taxele. toate bune si frumoase... studentii de la management/markeing/ business/financial/ IT/conta/english/ etc... erau cuminit... fiecare la cursul lui, liniste in clasa, se auzea doar profesorul.
la etajul 4... muzica, miros de mancare indiana, galagie, zburau avioane
intreb pe Amor ce faculta e asta? si el rade... that's your school... your students
mda... astia erau anul 2 de la Health and Social Care. mutasera cuptorul cu microunde din sala de mese in clasa... sa fie mai aproape. cum mai mult de jumate din ei nu vorbesc bine engleza... nu mi-au putut explica unde e profesoara? de ce nu se tine cursul? ce-i cu galagia asta? dar au retinut ca ma cheama Clodia.... dupa ce au intrebat de 46 de ori.
la pranz am sarbatorit ziua decanului, am mers toti vreo 50 la pizza.
dupa masa ma gandeam ca o sa fie mai liniste ca stau la birou, nu ma mai plimb pe la campusuri
da de unde? au venit studentii... ba vor rezultate la examene (fie de anul trecut, fie de la examene pe care nu le-au dat inca) unii vor sa se planga de taxele de examene, altii de note.
una s-a pus pe plans... de ce a primit 36 de puncte din 100? pt ca nu stii engleza si profa nu a inteles nimic din ce-ai scris tu in limba ta. o colega zice ca ii shimba nota in 56 fara sa stie nimeni. crezi c-a fost multumita? nu, draga, ea vroia nota mare. asa ca a ramas cu 36. nu merita sa risti pt aiuritii lumii.
pt maine seara am deja doua variante.... ori merg la piscina cu grupu' lu' Lavi ori la cina cu James. grea decizie :p
iar pe weekend am promis ca trec pe la fetitele de care am avut grija cu oua pt Paste.
si poate la cumparaturi, trebuie sa-mi iau camasi - fac alergie si la gandul ca va trebui sa le port. cel mai incomod articol vestimentar daca esti asa inalt si subtire ca mine

new job

prima zi la lucru....
sunt atat de obosita, dar foarte foarte fericita.
am plecat de dimineata crezand ca am un job de secretara sau poate la receptia universitatii la parter.
de fapt a fost chiar nostim ca eu ma instalasem la receptie si vine un coleg "to show you to your office"
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa????????????
my ................ what???
pe la 10 deja mi s-a transferat toata catedra de Health Care si Social Care in grija. decanu a zis ca "this will be your baby". am o multime de studenti, o multime de profesori, o multime de dosare, am multimi :))
nu-mi vine sa cred. am ceva emotii, tinand cont ca la ultimul job am stat 7 zile. aici trainingul e de 2 saptamani si perioada de proba de 3 luni. dupa asta ti se face contract si in functie de cum te-ai descurcat poti sa negociezi salariul.
acum tot ce ma rog e sa fac fata pana acolo :)) pe bune, m-a afectat ulimul job in asemenea hal. imediat dupa, nu mai aveam deloc incredere in mine. si nu vorbesc de mers la interviuri, nu aveam incredere nici pt cartofi copti.
dupa serviciu am iesit la o cafea, care a devenit limonada, care nu merge fara o pizza, etc, etc. deh, trebuia sarbatorit, nu?
sambata va trebui probabil sa merg la cumparaturi, nu prea am tinute office si in blugi n-avem voie. :p

addiction

trecere la nivel !?!?!

azi am ramas blocata la trecerea la nivel cu calea ferata (ha ha ce expresii stiu... si fara carnet)
au cazut barierele inainte sa am timp sa ajung in partea cealalta si am ramas intre bariera si tube. si nici pe sub nu puteam sa trec pt ca bariera e pana jos ......."for safety reasons" :)))
dupa ce-am ajuns acasa am tot tremurat cateva ore.
PS: cand am ajuns in sfarsit pe trotoar....i-pod'ul era la "How Great Thow Art"

up-date

up-date e ca nu e nici-un up-date :P
nu prea s-a schimbat nimic pe aici.

dar mi-am dat seama ca daca mi se face dor de ameteala de acasa... pot oricand sa merg la un job centre si-mi trece de dor de romania. am aplicat pt jobseeker's allowance in urma cu 2 saptamani. intai am primit o scrisoare in care spun ca n-am dreptul la JSA. apoi o alta scrisoare gen "you may have received a letter from us...bla bla bla... this is not the case".
ok, ieri ma duc iar la job centre. cica nu completasem toate hartiile, dar cand mi le da .... surpriza... sunt tot cele pe care le-am scris acum 2 saptamani. ??????????
"oooo, atunci poate ca ar trebui sa suni la Glasgow la sediu central. uite de la telefoanele din sala de asteptare."
ma duc acolo si "nu, nu e voie sa suni de la telefoanele astea." i-am lasat sa se certe intre ei daca am sau nu voie sa sun de acolo si am sunat de pe mobil. si alta surpriza... la glasgow a ajuns cererea mea pt JSA, dar fara alte acte. :)))))))) astia n-au trimis dosarul meu, dar ma cheama inapoi sa completez altul identic.
mi-am luat jucariile si-am plecat.... azi ma duc iar. sper sa mearga mai bine

asa de sfantu' lu' valentinu'

ne-am petrecut asa ca'ntre fete.
am facut aerobic, ciftelute, aerobic, cartofi prajiti cu creveti, aerobic, pizza, salsa, inghetata + ciocolata + lichior de pepene+ dr. pepper etc.
in alte cuvinte, dupa fiecare 41 de calorii date jos pe wii, mai gateam si infulecam 500

mai adauga putin shopping si The Bourne Ultimatum.
de dimineata am stat putin cu colegele mele la standul bisericii lor pentru cersetori, am dat cateva prajiturici si cafele. majoritatea celor de pe strada spun ca Dumnezeu ii iubeste doar pe cei bogati. multi sunt uimiti cand le spun ca Isus a fost si El homeless. si asta e un punct de pornire.

acum mai punem un film si cam atat pt sfantu' lu' Valentinu'
have fun!

in chilia mea

in chilia mea

• am spatiu ... pe verticala mai mult. w 2m / l 3/ h 2,5
• am wireless... cand si cand. mai mult noaptea
• am carti... ce incape pe raft. restul sunt in cutii in debara
• am multe cuie pe pereti... pt poze banuiesc. eu tin sosete la uscat
• am abitibild cu regina pe intrerupator. macar nu e portretul lu' ceausecu.
• am o cruce din trestie facuta de copiii cu handicap de la catolici
• miroase a lamaie... din sticla pe care n-am mai facut-o cadou de Craciun.
• am multe multe lumanarici... de la lume adunate si de la charity-shop'uri cumparate
• am un fel de covor... imi dau seama ca asta a fost initial pt ca... e pe jos. alta asemanare nu e
• am perdele... mult prea scurte si mult prea inguste ca sa blocheze vederea celor din hotelul de peste drum
• am multe paturi... una sub mine, una peste mine, una peste plapuma, una pe picioare. daca mai aveam poate puneam una pe jos peste covor si una peste perdele.
• mai am o lustra care banuiesc ca a luat foc odata si acum admir doar ce nu s-a topit atunci

asa-i la mine

in rest e frumos. vorba maestrului...

E destul de mica camera mea

Dar încap toti prietenii mei în ea

Stau în picioare se aseaza pe jos

În rest sunt cuminti si vorbesc frumos.

PJs

pt unii e un rasfat sa stai toata ziua in pijamale. o fii.

dar cand doar asta faci....... usor, usor o iei pe ulei.

acum ca n-am nici un motiv sa pun altceva pe mine, incep sa nu mai suport pijamalele.

de fapt, azi nu m-am dat jos din pat.

e 5 pm si mi-e cam foame. imediat se face seara si trebuie sa trecem la pijamale. ups! eu deja sunt

de week-end

ieri Harry a avut b-day party - a facut joi 5 ani. si am avut 30 de prichindei jumatate printi, jumatate printese, cateva printese cu armura si sabie (bine ca nici un print n-a vrut diadema si rochita :P), un magician, un clovn, si o multime de parinti stresa(n)ti

Harry zice ca e convins ca ma pricep sa fac o lasagne grozava, ca doar vin de acolo.
(??????)

de unde vine eu, Harry?
stii tu, din tara aia, lasagne.

ma gandesc ca in mintea lui Romania suna la fel ca lasagne. alta explicatie n-am

ieri dupa party, m-am dus la banca sa ii anunt ca mi-am schimbat adresa. si le-am dat o adresa gresita. abia cand am ajuns acasa mi-au zis colegele ca nu e 270, ci 138A. cam mica-mare diferenta :)) atunci mi-am dat seama ca eu pe toti i-am anuntat de 270, ba chiar am trimis mesaje, invitatii gen "m-am mutat, asta e noua adresa" etc

:)))))))))))))))))))))))))))))))

acum ce fac?
cu banca o rezolv usor, ma duc maine acolo, dar cu TOTI ceilalti????

dupa faza cu banca, vin acasa si o gasesc pe Liz la bucatarie curatand aragazul. acum, cine a trecut deja pe la mine, intelege de ce nu prea mananc eu acasa. dar ieri Liz s-a apucat de aragaz pt ca a cumparat un burete minune. eu bucuroasa ca in sfarsit se face curat in casa asta, ma apuc si eu de treaba.
buretele asta n-are limite: cuptor, aragaz, frigder inside-out, congelator, centrala, ferestre, radio, scaune, toata mobila de bucatarie, podeaua, hota, peretii varuiti, cada, chiuveta, toata faianta din baie, perdeaua de dus, toate usile si intrerupatoarele, mese, scaune, lemn, metal, plastic, gresie, linoleum, etc, etc. deja ma vedeam facand reclama la produsul minune :))
dupa cateva ore bune, si dupa ce am consumat 2 cutii mari de burete a venit si Jo acasa. evident ca s-a simtit ofensata ca ne-a gasit facand curatenie. ea sta aici de 3 ani si noi (astea mici) abia ne-am mutat.
dar pana la urma a fost ok. seara am gatit ceva impreuna si apoi am stat si ne-am rugat mai mult. sunt fete faine amandoua si ma bucur ca le-am gasit si ca ne putem ruga impreuna si putem vorbi cate-n luna si-n stele.

azi la bise a inceput perioada de evanghelizare, multa lume noua, cei vechi - curiosi de ricardo, dar deja m-am invatat sa evit intrebarile. am programat pe saptamana viitoare cativa invitati la noul meu cuib: Ela, Anca, Stefi, Crista. abia astept.

zilele trecute mi-am adus aminte de povestea aia cu urmele in nisip. tin minte ca eram mici, in tabara la munte si ploua cu galeata cand am auzit-o pt prima data. parca liviu ne-a zis-o la focul de tabara. intre timp a devenit o chestie zaharisita, mult prea uzata ca sa ma atinga. acum insa mi-am dat seama ca ianuarie a fost pt mine perioada aia cu un singur sir de urme, cand ma credeam singura. insa stiu ca n-as fi rezistat daca eram doar eu, stiu ca in realiatate n-am fost singura nici o clipa. atunci cand mi-a fost mai greu am fost purtata pe brate, atunci cand nu vedeam cale de iesire, Domnul a avut grija de mine cel mai mult.

si cel mai mult sunt multumitoare pt toti cei care m-au sustinut in perioada asta, pt toate telefoanele de "vroiam doar sa stiu ca esti bine", pt toate happy-meal'urile la care m-au scos fortat cei de la tineret, cand tot ce vroiam sa fac e sa ma bag sub pat si sa nu mai ies 30 de ani.

PS: mi-am luat biletele de avion, anul asta nu mai pot sa stau o luna acasa, vin doar pt 3 sapt. sper sa nu fie f frig, ca nu vreau sa iau bagaje dupa mine.

nimic nou pe frontul de W3

acum mi-am schimbat si codul :))) nu mai stau in W4, acton e in W3.
m-am mutat deja de o sapt, inca lucrez in amandoua locurile, incerc sa-mi cumpar ce-mi lipseste (perini, cearceafuri, oale, tigai, etc)
in rest nimic nou de pe aici

St Paul's Cathedral

dupa 2 ani am ajuns in sfarsit sa vizitez St Paul's. am plecat cu clasa a5a dimineata si abia am ajuns acasa pe la 4. am avut 2 ghizi care ne-au explicat tot felul de detalii din istoria, arhitectura, dogmatica si specficul catedralei. dupa pranz am facut mozaicuri

am urcat pana la whispering gallery si apoi pana la cupola exterioara sa vedem orasul de pe acoperis. in total 400 de trepte. si tot atatea in jos :))

in schita asta se vede si whispering gallery, unde n-ai voie sa vb tare ca suna in toata catedrala, dar si de unde se poate vedea orasul, chiar sub cupola

acum imi vin tot felul de franturi de informatii:

- cathedra - un scaun mare pt episcop, fara el catedrala ar fi doar o biserica mai mare

- dupa ce cardinalul wolsey n-a reusit sa obtina de la papa divortul pt henry VIII, regele nu i-a confiscat doar palatul din Hampton Court ci si... sicriul, care sta si acum gol in cripta deasupra amiralului nelson. hmmm...

- costumatia episcopului - mitra in forma de flacara (rusalii), esarfa aia lunga simbolizeaza un prosop iar toiagul arata ca episcopul e si pastorul si slujitorul

- am vazut tabloul cel mai cautat din St Paul's si plin de simbolisme "The Light of the World", problema e ca nu toti ajung sa-l vada pt ca e ascuns intr-o capela laterala.

- detalii din tablou: intuneric, lumina, buruienile, usa nu se poate deschide din afara. mi-amintesc ca citeam despre tabloul asta nu ma gandeam ca o sa ajung sa-l vad

seara cand ne-am intors am dat de alta provocare. de ce cand te crezi cel mai jos si mai murdar, atunci esti chemat sa depui marturie? cum ramane cu un vas curat, bun de folosit? acum eu ce sa zic? la timp si la netimp, asa am promis odata

return to ...neverland ?!? :))

sau cam asa ceva :))

adica eu tot incerc sa revin, sper sa-mi iasa

de la revel incoace am fost intr-un haos total. interviuri pt joburi, interviuri pt chirii, troubles in paradise, de acum o sa lucrez in 2 locuri deodata (pt ca n-am dat preaviz destul), etc, etc

si ca si cand nu era destul am iesit aproape zilnic cu grupu, ba la un suc, patinoar, bowling, biliard, masinute, muzee si castele. azi de exemplu, dupa bise ne-am dus iar la patinoar si eu am genunchii juliti, plini de taieturi si sunt invinetita din cap-pana-n picioare. ma dor mainile si sa scriu randurile astea :p

joi incep lucru cu Harry si abia astept. o sa caut ceva robot sau carti de colorat sa-i duc un cadou de inceput.

ieri mi-am dus lucrurile la noua locuinta, acum nu stiu cand o sa ma mut efectiv. si ghici?!? colegele mele ma asteptau cu flori, lumanarici si ciocolata in camera mea. au fost foarte dragute. cred ca o sa ne distram. suntem de aceeasi varsta, una e profesoara la o scoala speciala si cealalta e muzician.

fetitele mele trag de mine in toate directiile zilele astea, vor sa mergem peste tot impreuna inainte sa plec. maine merg in excursie cu scoala cu cea mica la St. Paul's Catherdral cam toata ziua.

am aplicat pt un curs "return to social work", astept sa vad daca am intrat sau nu. dureaza cateva luni si partea cea mai faina e ca e finantat de stat, adica ma plateste ca sa merg la scoala :)) Sper sa intru, desi nu stiu unde l-as mai baga si pe asta cu 2 joburi, etc, etc

in rest, floare-albastra, floare-albastra... poate vom supravietui "sezonului" :/