trist, prea trist

Tânărul care și-a ucis tatăl a primit mandat

e asa trist, nu stiu ce sa zic. ziarele fac ce stiu ele cel mai bine - distorsioneaza realitatea. mi s-a facut greata de modul in care apare stirea prin media. gen "si-a ucis tatal ca nu l-a lasat la chef".
pentru ca asta se cere, povesti de groaza cu monstrii.

dar, la o adica, de ce suntem surprinsi? pacatele parintilor cad asupra fiilor, nu? tatal nu si-a ucis si el tatal?
dpdv sociologic era de asteptat. comportament invatat.

dar e trist. e trist ca la 16 ani sa sfarsesti asa, e trist ca cei 2 copii au trebuit sa ajunga pana aici si nimeni sa nu faca nimic decat cand a fost prea tarziu.
si cam atat. nici cel mai mic regret pt monstrul care a murit. pacat de Cristian.

maine se duc toti in sat, la inmormantare.

de week-end

ieri Harry a avut b-day party - a facut joi 5 ani. si am avut 30 de prichindei jumatate printi, jumatate printese, cateva printese cu armura si sabie (bine ca nici un print n-a vrut diadema si rochita :P), un magician, un clovn, si o multime de parinti stresa(n)ti

Harry zice ca e convins ca ma pricep sa fac o lasagne grozava, ca doar vin de acolo.
(??????)

de unde vine eu, Harry?
stii tu, din tara aia, lasagne.

ma gandesc ca in mintea lui Romania suna la fel ca lasagne. alta explicatie n-am

ieri dupa party, m-am dus la banca sa ii anunt ca mi-am schimbat adresa. si le-am dat o adresa gresita. abia cand am ajuns acasa mi-au zis colegele ca nu e 270, ci 138A. cam mica-mare diferenta :)) atunci mi-am dat seama ca eu pe toti i-am anuntat de 270, ba chiar am trimis mesaje, invitatii gen "m-am mutat, asta e noua adresa" etc

:)))))))))))))))))))))))))))))))

acum ce fac?
cu banca o rezolv usor, ma duc maine acolo, dar cu TOTI ceilalti????

dupa faza cu banca, vin acasa si o gasesc pe Liz la bucatarie curatand aragazul. acum, cine a trecut deja pe la mine, intelege de ce nu prea mananc eu acasa. dar ieri Liz s-a apucat de aragaz pt ca a cumparat un burete minune. eu bucuroasa ca in sfarsit se face curat in casa asta, ma apuc si eu de treaba.
buretele asta n-are limite: cuptor, aragaz, frigder inside-out, congelator, centrala, ferestre, radio, scaune, toata mobila de bucatarie, podeaua, hota, peretii varuiti, cada, chiuveta, toata faianta din baie, perdeaua de dus, toate usile si intrerupatoarele, mese, scaune, lemn, metal, plastic, gresie, linoleum, etc, etc. deja ma vedeam facand reclama la produsul minune :))
dupa cateva ore bune, si dupa ce am consumat 2 cutii mari de burete a venit si Jo acasa. evident ca s-a simtit ofensata ca ne-a gasit facand curatenie. ea sta aici de 3 ani si noi (astea mici) abia ne-am mutat.
dar pana la urma a fost ok. seara am gatit ceva impreuna si apoi am stat si ne-am rugat mai mult. sunt fete faine amandoua si ma bucur ca le-am gasit si ca ne putem ruga impreuna si putem vorbi cate-n luna si-n stele.

azi la bise a inceput perioada de evanghelizare, multa lume noua, cei vechi - curiosi de ricardo, dar deja m-am invatat sa evit intrebarile. am programat pe saptamana viitoare cativa invitati la noul meu cuib: Ela, Anca, Stefi, Crista. abia astept.

zilele trecute mi-am adus aminte de povestea aia cu urmele in nisip. tin minte ca eram mici, in tabara la munte si ploua cu galeata cand am auzit-o pt prima data. parca liviu ne-a zis-o la focul de tabara. intre timp a devenit o chestie zaharisita, mult prea uzata ca sa ma atinga. acum insa mi-am dat seama ca ianuarie a fost pt mine perioada aia cu un singur sir de urme, cand ma credeam singura. insa stiu ca n-as fi rezistat daca eram doar eu, stiu ca in realiatate n-am fost singura nici o clipa. atunci cand mi-a fost mai greu am fost purtata pe brate, atunci cand nu vedeam cale de iesire, Domnul a avut grija de mine cel mai mult.

si cel mai mult sunt multumitoare pt toti cei care m-au sustinut in perioada asta, pt toate telefoanele de "vroiam doar sa stiu ca esti bine", pt toate happy-meal'urile la care m-au scos fortat cei de la tineret, cand tot ce vroiam sa fac e sa ma bag sub pat si sa nu mai ies 30 de ani.

PS: mi-am luat biletele de avion, anul asta nu mai pot sa stau o luna acasa, vin doar pt 3 sapt. sper sa nu fie f frig, ca nu vreau sa iau bagaje dupa mine.

?

oare se merita sa lupti pentru ceva ce stiai de la bun inceput ca nu meriti?

i'm ok. really

inca ma refac dupa mai bine de o saptamana de gripa. am fost la gratarul pe care il anuntam in ultimul post - gratar in ploaie. fantastic. au trecut 10 zile si acum inca recuperez.
cat am fost racita am dormit intr-una fara sa tin cont de ora, zi/noapte. si acum sunt obosita si as dormi, dar trebuie sa recuperez orele pierdute saptamana trecuta la lucru. dar macar pot sa respir, inghit, vorbesc.

azi am aflat de la "fosta mea colega de camera" si "actualul ei coleg de camera" ca in curand vor fi 3. pe asta cum sa-l numim? "viitorul lor coleg de nopti nedormite"? :))

de la lume adunate

voila peste ce minunatie am mai dat azi. imi aduce aminte de citatul deja celebru

"If the King James Bible was good enough for my Lord and Savior, it should be good enough for me!"

va e rusine deja? mie mi-e

poem to a horse

"If I say my heart is sore
Sounds like a cheap metaphor"

Poem to a horse

despre raul gratuit

in filosofia religiilor se numeste foarte pompos gratuitous evil. parca il vad in fata mea pe dr. Firestone cum explica ideea de rau gratuit. fara sens, fara scop, doar ca sa fie rau. incepuse sa planga si noi nu pricepeam ce are.

e ciudat, nu pot sa explic cum si de ce, dar cand te izbesti de asta te socheaza pentru ca nu are nimic rational. inteleg invidia, inteleg gelozia, inteleg de ce ai face rau cand ai ceva de castigat, sau ceva de pierdut daca nu-l faci. inteleg pentru ca are sens. dar nu pot intelege de ce ai face rau doar ca sa faci rau. stau si intorc problema pe toate partile. si nimeni nu poate sa-mi explice de ce. ieri a fost party in Brixton si le-am povestit ce mi s-a intamplat si toti au ramas blocati. fara raspuns. pt ca n-ai ce sa zici. e rau cand un strain te nedreptateste, dar cand nu e vorba de straini ......

mda.

pana la urma am primit un raspuns, doar ca nu e ce ma asteptam eu:
"blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijineste pe un muritor" Ieremia 17:5

here i am

de cand m-am intors din concediu n-am prea stat sa scriu pe blog. in special pt ca stiam ca trebuie sa profit de timpul cu Chris. well... a trebuit sa vina si ziua asta. 10 luni in care am iesit in fiecare week-end si am vb zilnic la telefon/facebook. acum mi se pare ciudat ca pleaca. nu ma gandeam ca o sa fie mare branza, dar este. si nu suport sa-mi iau la revedere.

de fapt ma gandeam la prietenele mele din ultimul timp. una pleaca in afganistan sa se lupte cu talibanii, una se marita pe nv, una are cancer, una tocmai a rupt o logodna, 2 din prietenele mai noi au plecat inapoi in ro si nu mai vor sa se intoarca pt ca "e greu de unul singur". mai adauga un nou nascut bolnav, parinti in sevraj- pe ultima suta de metrii, 2 divorturi (doar sapt asta) si lista poate continua. motive de rugaciune din plin. aaaaa........ pana la urma am uitat ce vroiam sa spun cu asta. poate doar ca ar trebui sa fiu mai multumitoare cu situatia mea actuala.

altceva nou nu mai am de zis. aha... mama are INTOTDEAUNA dreptate. da intotdeauna. :))
doar ca uneori ia mult timp sa inteleg asta. saptamana asta am fost cu Chris la cumparaturi, de fapt n-am luat nimic, dar aveam nevoie de ideile ei. mai ales acum ca tre sa schimb garderoba odata cu slujba. eram pe Oxford Street si radeam cu lacrimi cand am realizat cate certuri aveam cu mami pe la 13-14 ani pe motivul "unde e talia la femei?" mai ales ca incepuse deja sa se poarte talia joasa la orice. acum cand trebuie sa aleg tinute office si ceva mai feminine, imi aduc aminte ca tot ce incerca ea sa ma invete (in zadar atunci) e absolut adevarat si aaa.... chiar mi se potriveste.

here I am, alone again. daca mai zic asta, o sa devina motto.

ce sec

cum plec din oras cum apar chestii pe care le astept de mult.
a fost concertul acustic UK la inceputul lunii, acum e expozitie de fotografie la galeriile Saatch.
voila!
ce-as fi vrut sa fiu in londra acum...

zile triste

a inceput ieri dupa amiaza.

• ma suna X, o fata din constanta care lucreaza aici. plangea. logodnicul ei, pe care il stiu de cand eram mici tocmai i-a zis ca s-a terminat si ca nu mai exista "noi". stau cel putin o ora la telefon cu ea pana simt ca respira normal, desi stiu sigur ca a mai plans si dupa. si probalbil si acum tot asta face.
  
• citesc blogul claudiei si vad asta. o sun si iesim la rau la o cola.
• intre timp ch ma suna pe celalalt telefon. plangea. pisica pe care o lasase acasa cu parintii ei a murit ieri. azi cand am vb cu ea inca avea un tremurat in voce. si mai e ceva... mama ei naturala e pe ultima suta de metri. n-a tinut legatura cu ea, s-au vazut doar de cateva ori de cand s-a nascut ch pt ca mama ei e drogata si oricum nu recunoaste pe nimeni. au crescut-o bunicii si s-au dat drept parintii ei. ea zice ca nu tine la mama ei, ca nu simte decat dispret pt ea. dar azi a inceput sa planga ca un copil.
• ajung acasa si aveam pe mess acelasi link primit de la o multime de oameni. aici nu mai pot comenta nimic. aici am plans eu.
  

azi nu mai raspund la telefon. nu mai vreau vesti din astea.

30 de luni, 350 de postari

La incept Un Loc Rezervat era o modaliate de a pastra legatura cu my roomates fara sa scriu n'spe e-mail'uri. Inainte stiam cine citeste, stiam cui ii scriu. Nu erau multi si pe toti ii invitasem personal. Acum sunt putin debusolata. Parca de cand au ajuns la urechile mele ca si cutare citeste blogul si y si x, nu mai imi vine sa scriu. Nu stiu ce. Help!!

Mda.

Pentru ca pana la urma Un Loc Rezervat a ramas un loc pentru prieteni, pt cei care (mai) vor sa stie in ce incurcaturi ma var, ce prostii mai imi trec la dosar. Si (uneori) ce locuri mai vizitez.
Nu este un site de specialitate, nici macar un blog de profil. Sunt altii pe care merita sa-i cititi daca va intereseaza politica, film/carte/fotografie, calatorii, barfe mondene, muzica, teologie. Eu doar imi mai arunc cu parerea despre una s-alta.

Mda.

Nu mai imi vine sa scriu. help...

What's wrong with you, people?

Să chinuim animalele!
Aici gasiti un articol pe care tot vroiam sa vi-l arat, in caz ca nu l-ati citit inca. E un pamflet si trebuie tratat ca atare, dar... cat de adevatat.
Stiu ca o sa deranjez prin asta pe unii si pe altii. Dar e "taraba" mea. In plus m-am enervat citind ziarul de dimineata. Mama si tatal a 4 copii au lasat un bebe in carucior pe malul raului si au sarit amandoi in apa sa salveze ... cainii! Rezultatul: cainii au murit, parintii au murit, bebelusul a ramas singur pe mal si inca alti 3 orfani.

What's wrong with you, people?

da, inca mananc pui si porc si ton si ce mult imi plac.
da, inca imi doresc un teacup yorkie.
dar sa nu uitam ca exista limite in toate.

Happy Easter?

mai zicea si Ana undeva pe blogul ei, cand esti singur - cel mai greu e de sarbatori. cand stii cum e acasa, cand toti se aduna in grupuri si grupulete. cand toti pe la radio sau tv se bat in piept ca vor petrece sarbatorile "cu cei dragi".

imi amintesc ca anul trecut de Paste, iar m-am trezit ca sunt singura. de dimineata am mers cu fetele si bunica lor la biserica lor anglicana. fum, tamaie, apa sfiintita. apoi am mers cu Otilia la biserica ei (fara fum, tamaie si apa sfiintita). uitasem de batic si am primit unul la intrare. orice, numai sa vad ceva familiar, sa aud din cand in cand vorbindu-se in romana.

anul asta, iar ma trezesc ca sunt singura. parca in rest n-as fi. dar atunci ma deranjeaza si mai tare. aveam 4 zile libere si nici un plan. asa ca googalesc o biserica de romani undeva prin sud, in brixton. madam imi zice ca e zona de negrii, ca sa-mi iau adidasii sa pot fugi (!?!) mai bine, ca mai bine merg altundeva, etc, etc. pana la urma imi iau inima-n dinti si pantofi cu tocuri si pornesc sa gasesc cea mai apropiata biserica romaneasca (2 ore cu 2 metrouri) dupa o harta cel putin ciudata. evident, am uitat bratara si cerceii la purtator. as usual.
acolo dau de 5 fosti colegi de faculta. !?!?!?!?!?!?!
programul la biserica a fost asa cum era odata la Credinta, actuala Providenta. dupa bise am ramas cu totii la pranz. imi place ideea asta... hai sa hranim si trupul, nu? si tot impreuna. si atunci ma invita sa merg cu ei la pool party. ei nu? de duminica la pranz si pana luni la amiaza am stat tot in piscina. saptamana asta abia ma puteam misca. a fost fantastic. chitari, cantece pana la dimineata. monopoly si uno. fazan cu personaje din VT / NT. 5 galeti de la KFC. si piscina. am inotat TOATA NOAPTEA!!!! am si dormit putin: intre 5 si 8 dimineata, cand m-am trezit si am facut omleta cu ciuperci pt 15 persoane, pana s-au trezit si ei. si apoi am luat-o de la capat.
am ajuns acasa tarziu, obosita dar super-mega-multumita.
ceea ce parea sa fie un esec, un week-end ratat, s-a dovedit pana la urma o binecuvantare. daca nu as fi fost suparata ca s-a anulat planul initial si am ramas singur-trist-si-parasit (vorba cantecului) nu as fi pornit de una singura sa caut alti romani, nu as fi gasit grupul asta super fain. si cu siguranta nu as fi petrecut Pastele atat de BINE.

asta a fost Pastele pt mine anul asta. asta sunt eu. asta e stilul meu. asa ma distrez eu. si nu mi-e rusine. sunt prea mare acum sa ma convinga anturajul intr-o directie sau alta. sper :P

multumita, Niky? ;)

that's just my luck

din 4 etaje si 5 bai - sa intri exact in cea cu sarpe in wc.
am tipat, s-au trezit copiii, au venit vecinii sa scoata animalu din buda, 3 ore mai tarziu eu inca tremur.

week-end

nu, nu sunt ei in poza. adica sunt ei, dar reprezinta altceva.

vineri seara in Vancouver au fost decernate premiile Juno. bryan a fost insotit de... MAMA, dar dupa cum se vede nu s-a plictisit pe covorul rosu. cu Kathleen Edwards :)

si nu doar ei... daca vestile de acasa sunt adevarate. si asta mi-a stricat week-end'ul.

de week-end

cateva poze din week-end.

• Portobello Market,
  
• Notting Hill,
  
• Holland Park,
• Thames Path din Chiswick pana la Barnes Bridge apoi pe malul de sud pana la Hammersmith Bridge si inapoi in Chiswick = 2 ore.

asa doar de curiozitate: de ce se simte lumea ca trebuie/poate sa-mi spuna orice? unele chestii nu vreau sa le aud. serios, exista limite. nu, nu sunt terapeut. si mai ales NU consiliez pe probleme sexuale. ok? sambata si duminica mi-am sucit creierii sa ies din 3 situatii aproape identice, doar ca e vb de 3 fete din 3 orase diferite. exista medici, exista google pt asta.

you and yours

you and yours e o emisiune zilnica la BBC. de cateva luni in fiecare joi se discuta despre criza din asistenta sociala si sistemul de protectia copilului.
in vara cand s-a facut mare tam tam cu baby P, toti au sarit la gatul directorilor de la child protection. ok, s-au facut greseli multe, dar nu ei au torturat copilul, nu ei sunt ucigasii.
intre timp orice caz care transpira in presa este amplificat, manipulat, etc. totul pt tiraj. sau nu. totul pt politica. la tv ii vezi pe brown si cameron cum se jignesc abuzand de tragediile unor oameni reali, cum se folosesc de cazurile astea pt a invarti legile.

joia trecuta emisiunea a fost ok, invitat a fost primul ministru. intrebarea este de ce tot mai multi asistenti sociali renunta la cariera dupa un an/doi. multi sunau si isi dadeau cu parerea. uite cateva din concluzii: salarii care nu motiveaza, pericol zilnic, hartogarie dusa le extrem, satisfactia muncii (aaa... ce-i aia?), etc, etc.
multe prostii am auzit, dar asta le intrece pe toate:
motiv: daca un pompier/politist slaveaza pe cineva devine erou si apare la ziar. pe cand ei [s.w.] "salveaza" vieti zilnic si nu primesc nici o recunoastre.
acum, pe bune... tre sa fii idiot sa sustii asa ceva. daca cineva alege sa fie social worker este evident ca a renuntat la fandoseli din astea. si daca cineva intra in asistenta sociala cu asteptari atat de irealiste si puerile... o sa dea cu capul de toate pragurile. it's a tough job
domnule prim ministru, esti total pe dinafara. atat de departe de realitatea de pe strada.

joia asta - alt invitat, alte prostii.

• daca medicii, profesorii si politistii trebuie sa faca instruire continuua... de ce sa nu se bage asta obligatoriu si la asistentii sociali?
  
• mai bine.... sa se faca masterul ca nivel obligatoriu pt a ramane pe post.
  
• si daca tot trebuie sa mearga le cursuri... sa se ceara mai multe ore de lucru.
  
• aaaa, si inca ceva... mai multa hartogarie. ca sa piarda de tot contactul cu clientii. si pe urma sunt vinovati ca nu au observat ca niste nebuni isi bat copilul. destituiti, dati in judecata. ba, mai bine, la zdup.

care era intrebarea emisiunii totusi? de ce tot mai multi asistenti sociali renunta la cariera dupa un an/doi.

si acum incotro

discutie interesanta cu h. ce-i place sa ma aduca la disperare. nu mereu. asa odata pe an. da, stiu tot ce-mi zice ea, doar ca aleg sa nu ma gandesc la ce nu-mi place. ok?
parca eu nu stiu ce inseamna o pauza de un an, doi in CV.
parca eu sunt mandra de faptul ca duc fetele la scoala si la teatru.
parca mie nu mi-ar conveni "a real job".
de ce, de ce ?
si toata asta a pornit de la faptul ca nu stiu daca sa merg in irlanda de Paste sau sa merg in concediu acasa in vara. pretul e acelasi, 2 zile vs. 3 sapt. oare ce-o sa aleg?

mda, in concluzie ei i-ar conveni sa mai stau la ei inca un an, dar se gandeste ca poate as vrea sa fac ceva cu viata mea... la asta sa rad, sa plang sau ce?
inca n-am blue card, abia in aprilie pot sa depun actele, fara asta nu pot sa ma inscriu in GSSC (daca as fi fost inscrisa in romania ce bine era. dar nu ma mai amarasc ca n-are rost). fara GSSC nu pot aplica pt social worker. dragut, nu? si cand o sa fie toate gata... o sa fie prea tarziu.

incotro?

gluma: h ma intreaba de ce nu imi caut de lucru acasa?

ce e important

alt concert de colinde... la fete la scoala.
totul fain, doar ca

Lipsea pruncul de la iesle.

la propriu. erau prezente toate personajele, dar au uitat papusa.
seamana prea mult cu sceneta tinerilor de acum 2 sau 3 ani.

important e
ca vine mosul
ca o sa primeasca zeci de cadouri pe care o sa le arunce in 3 zile
ca au calendare cu ciocolata, dar nu stiu de ce se opreste pe 25 dec
ca nu se duc la scoala
ca vin reducerile
ca pot sa-si viziteze prietenii
ca o sa mearga in Mauritius, Goa sau Maui si ca tre sa se vaccineze pt toti tantarii de pe acolo.
.....
.....

nu ca lipsea pruncul de la iesle.

cersetori o gramada... printi mai putini

nu v-am zis nimic inca de noul meu amic, cersetorul. din principiu nu dau nimic la cersetori. pana intr-o zi cand ma opreste asta.
povestea era evident-clar-strigator la cer de falsa: s-a ratacit si nu mai are bani sa se intoarca la gara ca sa plece acasa. am auzit chestia asta de atatea ori ca o pot recita. dar tipu' are un accent delicios si in timp ce ma caut de bani ii spun sa incerce si alta poveste ca mai sunt unii pe aceeasi strada cu varianta asta. ciudat e ca daca l-ai vedea pe strada nu te-ai prinde ca e cersetor. e imbracat bine si nici n-arata rau.
dupa o saptamana, alta strada... acelasi tip, aceesi poveste. si eu incep sa rad.
mais, why are you laughing, mademoiselle? zice frantuzu cu accentul lui superb.
aaa... vad ca ti-ai mutat zona de acoperire...
oui, am mai multe strazi. zice el zambind
ieri ma duceam sa iau fetele de la scoala si mi se pare ca ma striga cineva.
mademoiselle, remember me?

au revoir!