here i am

de cand m-am intors din concediu n-am prea stat sa scriu pe blog. in special pt ca stiam ca trebuie sa profit de timpul cu Chris. well... a trebuit sa vina si ziua asta. 10 luni in care am iesit in fiecare week-end si am vb zilnic la telefon/facebook. acum mi se pare ciudat ca pleaca. nu ma gandeam ca o sa fie mare branza, dar este. si nu suport sa-mi iau la revedere.

de fapt ma gandeam la prietenele mele din ultimul timp. una pleaca in afganistan sa se lupte cu talibanii, una se marita pe nv, una are cancer, una tocmai a rupt o logodna, 2 din prietenele mai noi au plecat inapoi in ro si nu mai vor sa se intoarca pt ca "e greu de unul singur". mai adauga un nou nascut bolnav, parinti in sevraj- pe ultima suta de metrii, 2 divorturi (doar sapt asta) si lista poate continua. motive de rugaciune din plin. aaaaa........ pana la urma am uitat ce vroiam sa spun cu asta. poate doar ca ar trebui sa fiu mai multumitoare cu situatia mea actuala.

altceva nou nu mai am de zis. aha... mama are INTOTDEAUNA dreptate. da intotdeauna. :))
doar ca uneori ia mult timp sa inteleg asta. saptamana asta am fost cu Chris la cumparaturi, de fapt n-am luat nimic, dar aveam nevoie de ideile ei. mai ales acum ca tre sa schimb garderoba odata cu slujba. eram pe Oxford Street si radeam cu lacrimi cand am realizat cate certuri aveam cu mami pe la 13-14 ani pe motivul "unde e talia la femei?" mai ales ca incepuse deja sa se poarte talia joasa la orice. acum cand trebuie sa aleg tinute office si ceva mai feminine, imi aduc aminte ca tot ce incerca ea sa ma invete (in zadar atunci) e absolut adevarat si aaa.... chiar mi se potriveste.

here I am, alone again. daca mai zic asta, o sa devina motto.