za students

a doua zi de lucru...
de dimineata am mers in unul din campusurile universitatii sa-mi intalnesc studentii.
a trebuit sa fac fata la clase cu pana la 200 de studenti. le-am dus formularele de inscriere in sesiunea asta si taxele. toate bune si frumoase... studentii de la management/markeing/ business/financial/ IT/conta/english/ etc... erau cuminit... fiecare la cursul lui, liniste in clasa, se auzea doar profesorul.
la etajul 4... muzica, miros de mancare indiana, galagie, zburau avioane
intreb pe Amor ce faculta e asta? si el rade... that's your school... your students
mda... astia erau anul 2 de la Health and Social Care. mutasera cuptorul cu microunde din sala de mese in clasa... sa fie mai aproape. cum mai mult de jumate din ei nu vorbesc bine engleza... nu mi-au putut explica unde e profesoara? de ce nu se tine cursul? ce-i cu galagia asta? dar au retinut ca ma cheama Clodia.... dupa ce au intrebat de 46 de ori.
la pranz am sarbatorit ziua decanului, am mers toti vreo 50 la pizza.
dupa masa ma gandeam ca o sa fie mai liniste ca stau la birou, nu ma mai plimb pe la campusuri
da de unde? au venit studentii... ba vor rezultate la examene (fie de anul trecut, fie de la examene pe care nu le-au dat inca) unii vor sa se planga de taxele de examene, altii de note.
una s-a pus pe plans... de ce a primit 36 de puncte din 100? pt ca nu stii engleza si profa nu a inteles nimic din ce-ai scris tu in limba ta. o colega zice ca ii shimba nota in 56 fara sa stie nimeni. crezi c-a fost multumita? nu, draga, ea vroia nota mare. asa ca a ramas cu 36. nu merita sa risti pt aiuritii lumii.
pt maine seara am deja doua variante.... ori merg la piscina cu grupu' lu' Lavi ori la cina cu James. grea decizie :p
iar pe weekend am promis ca trec pe la fetitele de care am avut grija cu oua pt Paste.
si poate la cumparaturi, trebuie sa-mi iau camasi - fac alergie si la gandul ca va trebui sa le port. cel mai incomod articol vestimentar daca esti asa inalt si subtire ca mine

trecere la nivel !?!?!

azi am ramas blocata la trecerea la nivel cu calea ferata (ha ha ce expresii stiu... si fara carnet)
au cazut barierele inainte sa am timp sa ajung in partea cealalta si am ramas intre bariera si tube. si nici pe sub nu puteam sa trec pt ca bariera e pana jos ......."for safety reasons" :)))
dupa ce-am ajuns acasa am tot tremurat cateva ore.
PS: cand am ajuns in sfarsit pe trotoar....i-pod'ul era la "How Great Thow Art"

up-date

up-date e ca nu e nici-un up-date :P
nu prea s-a schimbat nimic pe aici.

dar mi-am dat seama ca daca mi se face dor de ameteala de acasa... pot oricand sa merg la un job centre si-mi trece de dor de romania. am aplicat pt jobseeker's allowance in urma cu 2 saptamani. intai am primit o scrisoare in care spun ca n-am dreptul la JSA. apoi o alta scrisoare gen "you may have received a letter from us...bla bla bla... this is not the case".
ok, ieri ma duc iar la job centre. cica nu completasem toate hartiile, dar cand mi le da .... surpriza... sunt tot cele pe care le-am scris acum 2 saptamani. ??????????
"oooo, atunci poate ca ar trebui sa suni la Glasgow la sediu central. uite de la telefoanele din sala de asteptare."
ma duc acolo si "nu, nu e voie sa suni de la telefoanele astea." i-am lasat sa se certe intre ei daca am sau nu voie sa sun de acolo si am sunat de pe mobil. si alta surpriza... la glasgow a ajuns cererea mea pt JSA, dar fara alte acte. :)))))))) astia n-au trimis dosarul meu, dar ma cheama inapoi sa completez altul identic.
mi-am luat jucariile si-am plecat.... azi ma duc iar. sper sa mearga mai bine

trist, prea trist

Tânărul care și-a ucis tatăl a primit mandat

e asa trist, nu stiu ce sa zic. ziarele fac ce stiu ele cel mai bine - distorsioneaza realitatea. mi s-a facut greata de modul in care apare stirea prin media. gen "si-a ucis tatal ca nu l-a lasat la chef".
pentru ca asta se cere, povesti de groaza cu monstrii.

dar, la o adica, de ce suntem surprinsi? pacatele parintilor cad asupra fiilor, nu? tatal nu si-a ucis si el tatal?
dpdv sociologic era de asteptat. comportament invatat.

dar e trist. e trist ca la 16 ani sa sfarsesti asa, e trist ca cei 2 copii au trebuit sa ajunga pana aici si nimeni sa nu faca nimic decat cand a fost prea tarziu.
si cam atat. nici cel mai mic regret pt monstrul care a murit. pacat de Cristian.

maine se duc toti in sat, la inmormantare.

de week-end

ieri Harry a avut b-day party - a facut joi 5 ani. si am avut 30 de prichindei jumatate printi, jumatate printese, cateva printese cu armura si sabie (bine ca nici un print n-a vrut diadema si rochita :P), un magician, un clovn, si o multime de parinti stresa(n)ti

Harry zice ca e convins ca ma pricep sa fac o lasagne grozava, ca doar vin de acolo.
(??????)

de unde vine eu, Harry?
stii tu, din tara aia, lasagne.

ma gandesc ca in mintea lui Romania suna la fel ca lasagne. alta explicatie n-am

ieri dupa party, m-am dus la banca sa ii anunt ca mi-am schimbat adresa. si le-am dat o adresa gresita. abia cand am ajuns acasa mi-au zis colegele ca nu e 270, ci 138A. cam mica-mare diferenta :)) atunci mi-am dat seama ca eu pe toti i-am anuntat de 270, ba chiar am trimis mesaje, invitatii gen "m-am mutat, asta e noua adresa" etc

:)))))))))))))))))))))))))))))))

acum ce fac?
cu banca o rezolv usor, ma duc maine acolo, dar cu TOTI ceilalti????

dupa faza cu banca, vin acasa si o gasesc pe Liz la bucatarie curatand aragazul. acum, cine a trecut deja pe la mine, intelege de ce nu prea mananc eu acasa. dar ieri Liz s-a apucat de aragaz pt ca a cumparat un burete minune. eu bucuroasa ca in sfarsit se face curat in casa asta, ma apuc si eu de treaba.
buretele asta n-are limite: cuptor, aragaz, frigder inside-out, congelator, centrala, ferestre, radio, scaune, toata mobila de bucatarie, podeaua, hota, peretii varuiti, cada, chiuveta, toata faianta din baie, perdeaua de dus, toate usile si intrerupatoarele, mese, scaune, lemn, metal, plastic, gresie, linoleum, etc, etc. deja ma vedeam facand reclama la produsul minune :))
dupa cateva ore bune, si dupa ce am consumat 2 cutii mari de burete a venit si Jo acasa. evident ca s-a simtit ofensata ca ne-a gasit facand curatenie. ea sta aici de 3 ani si noi (astea mici) abia ne-am mutat.
dar pana la urma a fost ok. seara am gatit ceva impreuna si apoi am stat si ne-am rugat mai mult. sunt fete faine amandoua si ma bucur ca le-am gasit si ca ne putem ruga impreuna si putem vorbi cate-n luna si-n stele.

azi la bise a inceput perioada de evanghelizare, multa lume noua, cei vechi - curiosi de ricardo, dar deja m-am invatat sa evit intrebarile. am programat pe saptamana viitoare cativa invitati la noul meu cuib: Ela, Anca, Stefi, Crista. abia astept.

zilele trecute mi-am adus aminte de povestea aia cu urmele in nisip. tin minte ca eram mici, in tabara la munte si ploua cu galeata cand am auzit-o pt prima data. parca liviu ne-a zis-o la focul de tabara. intre timp a devenit o chestie zaharisita, mult prea uzata ca sa ma atinga. acum insa mi-am dat seama ca ianuarie a fost pt mine perioada aia cu un singur sir de urme, cand ma credeam singura. insa stiu ca n-as fi rezistat daca eram doar eu, stiu ca in realiatate n-am fost singura nici o clipa. atunci cand mi-a fost mai greu am fost purtata pe brate, atunci cand nu vedeam cale de iesire, Domnul a avut grija de mine cel mai mult.

si cel mai mult sunt multumitoare pt toti cei care m-au sustinut in perioada asta, pt toate telefoanele de "vroiam doar sa stiu ca esti bine", pt toate happy-meal'urile la care m-au scos fortat cei de la tineret, cand tot ce vroiam sa fac e sa ma bag sub pat si sa nu mai ies 30 de ani.

PS: mi-am luat biletele de avion, anul asta nu mai pot sa stau o luna acasa, vin doar pt 3 sapt. sper sa nu fie f frig, ca nu vreau sa iau bagaje dupa mine.

return to ...neverland ?!? :))

sau cam asa ceva :))

adica eu tot incerc sa revin, sper sa-mi iasa

de la revel incoace am fost intr-un haos total. interviuri pt joburi, interviuri pt chirii, troubles in paradise, de acum o sa lucrez in 2 locuri deodata (pt ca n-am dat preaviz destul), etc, etc

si ca si cand nu era destul am iesit aproape zilnic cu grupu, ba la un suc, patinoar, bowling, biliard, masinute, muzee si castele. azi de exemplu, dupa bise ne-am dus iar la patinoar si eu am genunchii juliti, plini de taieturi si sunt invinetita din cap-pana-n picioare. ma dor mainile si sa scriu randurile astea :p

joi incep lucru cu Harry si abia astept. o sa caut ceva robot sau carti de colorat sa-i duc un cadou de inceput.

ieri mi-am dus lucrurile la noua locuinta, acum nu stiu cand o sa ma mut efectiv. si ghici?!? colegele mele ma asteptau cu flori, lumanarici si ciocolata in camera mea. au fost foarte dragute. cred ca o sa ne distram. suntem de aceeasi varsta, una e profesoara la o scoala speciala si cealalta e muzician.

fetitele mele trag de mine in toate directiile zilele astea, vor sa mergem peste tot impreuna inainte sa plec. maine merg in excursie cu scoala cu cea mica la St. Paul's Catherdral cam toata ziua.

am aplicat pt un curs "return to social work", astept sa vad daca am intrat sau nu. dureaza cateva luni si partea cea mai faina e ca e finantat de stat, adica ma plateste ca sa merg la scoala :)) Sper sa intru, desi nu stiu unde l-as mai baga si pe asta cu 2 joburi, etc, etc

in rest, floare-albastra, floare-albastra... poate vom supravietui "sezonului" :/

cum e cu chiriile astea

sa va zic cam e inseamna sa cauti chirie in londra.
am incercat singura, am incercat cu o agentie, acum sunt iar pe cont propriu.
a trecut deja o saptamana din cele 2 pe care la am la dispozitie si inca nu stiu mare lucru.
dar stiu ca e groaznic de greu.
camerele sunt fie
- foarte scumpe
- foarte mizerabile
- ploua in camera si sta cu galeata in pat
am incercat pe site'uri de romani, dar astia nu stau in zona asta (evident) si nu sunt in stare sa-mi iau chirie in estul sau nordul londrei si sa plec de acasa la 5AM ca sa ajung la lucru la 7.30

prima casa pe care am vizitat-o saptamana trecuta era atat de mizera incat de cand a deschis usa am simtit sa fac stanga imprejur.
alte beneficii: soareci, podele crapate incat vezi la parter, n-ai voie sa gatesti, sau n-ai voie sa speli la masina, sau ai voie dar o singura data pe saptamana, sau trebuie sa accept si pisicile babei, etc, etc.
un fel de rasu'-plansu'
si astea sunt doar cele serioase, ca multe sunt inselatorii gen "tu pune banii pe western union si pe urma poti sa vizitezi". ca doar eu m-am nasct ieri, nu? sau... camera gratis roomshare cu un italian :)))

dar sa ne intoarcem la anunturile reale. habar n-am ce sau cum o sa fie. imi vine sa aleg camera aia doar ca sa scap de agitatie si sa ma stiu aranjata undeva. dar tot sper sa gasesc ceva mai aproape sau mai ieftin.

dar cel putin ma tine ocupata, nu mai am timp sa ma gandesc/dorm/mananc/plang de mila.
si atunci e bine

?

oare se merita sa lupti pentru ceva ce stiai de la bun inceput ca nu meriti?

pana la GP ... te mananca asistentele

faza dura la gp. adica... pana sa ajung acolo. sunt racita de 10-11 zile si nu reuseam sa-mi fac o programare la medic.
oricum n-am prea mancat saptamana asta, dar ieri orice mancam imi facea rau.
ma sperie destul cat sa sun la cabinet, ca nu ai voie sa te prezinti pur si simplu acolo sa nu raspandesti ceva aiurea. bon. sun. asistenta scarboasa. nu au locuri libere decat peste 2 sapt. :)))) pana atunci ori mori, ori te vindeci singur. ma pune sa sun la national pandemic flu line. acolo tre sa trec un test sa vada daca am gripa noua. alta asistenta plictisita. trec testul - nu am gripa. ma pune sa merg la medic. pai nu pot! ca nu au locuri in agenda. ok, acum sun la nhs direct. si astia ocupati. o sa ma sune ei cand au liber. 5 min - being sick. gata nu mai mananc deloc. suna o asistenta adormita... cica sa merg la GP sa ma consulte "sounds like you have some sort of a chest infection". serios? asta puteam sa zic si eu.
la sfarsitul zilei nu aveam programare la medic, nu mai aveam pastile, tuseam ca un trabant si nu puteam manca nimic care sa stea cu mine mai mult de 3 min. dar macar uram asistentele si sistemul lor tampit.
pana la urma am aflat smecheria ... tre sa suni pe la 7 am sa poti vedea medicul. acolo alta asistenta la fel de gretoasa. dar macar GP'ul e de treaba. acum sunt pe antibiotice. stay in. and NO cuddling!!

intre timp am mai citit legislatia pt protectia copilului, dar limbajul asta de lemn ma termina. stau cu dictionarul langa mine, partea proasta e ca nu e dictionar explicativ, ci de arhaisme :P

iacata ce iutuburi am mai gasit:
cum ar arata lumea fara romania
reclama memorabila
si noua mea goanga ..... Mind Your Language. un serial super tare. serios ca asa e in londra. mai ales in zone multiculturale.

in rest am asteptat cu (prea mare) nerabdare lansarea noului single al lui bryan in dimineata asta. e ok. nu fantastic. dar binedispune. pt cine e curios se poate asculta aici.

i'm ok. really

inca ma refac dupa mai bine de o saptamana de gripa. am fost la gratarul pe care il anuntam in ultimul post - gratar in ploaie. fantastic. au trecut 10 zile si acum inca recuperez.
cat am fost racita am dormit intr-una fara sa tin cont de ora, zi/noapte. si acum sunt obosita si as dormi, dar trebuie sa recuperez orele pierdute saptamana trecuta la lucru. dar macar pot sa respir, inghit, vorbesc.

azi am aflat de la "fosta mea colega de camera" si "actualul ei coleg de camera" ca in curand vor fi 3. pe asta cum sa-l numim? "viitorul lor coleg de nopti nedormite"? :))

de la lume adunate

voila peste ce minunatie am mai dat azi. imi aduce aminte de citatul deja celebru

"If the King James Bible was good enough for my Lord and Savior, it should be good enough for me!"

va e rusine deja? mie mi-e

se apropie gripa

la beattie in clasa din 25 lipsesc 15 din cauza gripei noi. din tot anul lipsesc 50.
daca e s-o iei, o iei.
acum madam tot calculeaza cum ar fi mai bine: acum sau mai tarziu?
stupid

remember B?

am mai scris despre B anul trecut aici. acum a facut 10 ani si mai vine in vizita din cand in cand. tin minte ca inainte ca noua mama sa o goneasca pe dadaca lui de 3 ani, imi zicea ea ca e cel mai bun din clasa. avea note bune si raportul de sfarsit de an pe 2008 era grozav. chiar se ocupa fata asta de el.
vineri a venit in vizita cu noua lui mummy, care urmeaza sa nasca undeva in iarna. bebele era subiectul principal, evident. doar despre asta s-a vorbit. cum ma chinuiam eu cu copiii sa facem temele, observ ca nu prea le are cu tabla inmultirii, de fapt nici la engleza nu sta prea bine. adica citeste ok, dar nu intelege mai nimic din text. am fost socata pt ca il stiam foarte istet. dupa ce am citit textul de 4 ori si cu o multime de intrebari ajutatoare, a reusit sa faca un rezumat amarat. pana seara am ramas tot la tabla inmultirii. are lipsuri MARI si pe mummy nu o pasa nimic decat bebele.

imi pare rau de el. mama lui a murit cand el avea 6 ani, dupa 1 an de chin cu cancerul la creier. toti (inclusiv madam a mea) inclinau spre eutanasie in elvetia. dar ea s-a tinut tare pt B pana in ultima clipa. iar acum are o noua mama, curand un nou fratior. ce sa mai - o familie fericita.

gscc

well... eu tot sun la consiliu ca nu mai am rabdare. nu ca nu mi-ar conveni unde sunt acum, dar nu mi-ar strica o slujba adevarata.
ieri mi-a zis cea de la biroul de internationale ca peste 2 sapt ma suna de la consiliu sa discutam "about your application" si ca mi-au verificat cam toate actele pana acum. mai au de echivalat fiecare curs cu ceva corespunzator ce se studiaza aici.
intr-un fel abia astept. pe de alta parte... am o strangere de inima de cate ori ma gandesc ca o sa ma mut. sa fie despartirea de fete? sa fie teama de nou (job, chirie, colegi)? sau pur si simplu mutarea in sine. sincer mi se cam face rau cand ma uit la dulap si la toate gentile pline din jurul meu. poate tre sa mai dau pe la caritate cu cateva plase.

ups

so... aseara eram franta de oboseala si m-am apucat sa fac ordine in camera. pe la 12 noaptea. am deschis un sertar de sus si pe urma m-am aplecat sa deschid altul de jos si am dat cu capul in primu. am zis ok, sunt putin ametita - ma intind pe pat si-mi trece. cand m-am ridicat insa am simtit ca am ochiul ud. ups... cine ma stie (macar putin) stie ca nu suport faze din astea si nu ma pot uita la rani. well... aveam spranceana taiata destul de adanc si pana am ajuns la baie aveam jumate de fata rosie. acum eram si obosita si ametita si oarecum panicata pt ca nu ma durea si nu stiam unde anume e taietura. speram sa nu fie la ochi. ok, cobor 4 etaje pana la bucatarie si incep sa cotrobai in cutia de prim ajutor. ar fi trebuit filmata faza: cu un ochi bandajat incercam sa citesc etichete de pe tot felul de sticlute. pana la urma am dat de TCP, stiam ca usura, dar ce altceva ????
acum sunt OK. s-a lipit pe timpul noptii si arata chiar bine. mai bine decat gatul lu' Ele :)))

postasul nu suna de doua ori

pentru ca e in greva. tocmai acum cand astept o scrisoare importanta de la consiliul de asistenta s-au gasit si astia de la posta se intre in greva. cat timp? nu stiu. poate pana la sfarsitul saptamanii primesc si eu scrisoarea.

tot adaug filme pe lista de "must see": The Ugly Truth, Young Victoria. sapt trecuta am vazut The Proposal, hmmm ok'ut (a se citi: girly si american)
iar acum astept Atunci i-am condamnat pe toti la moarte daca tot nu gasesc Trenul vietii. Nu de alta, dar parca la un moment dat te cam saturi de dulcegarii a la hollywood.

here i am

de cand m-am intors din concediu n-am prea stat sa scriu pe blog. in special pt ca stiam ca trebuie sa profit de timpul cu Chris. well... a trebuit sa vina si ziua asta. 10 luni in care am iesit in fiecare week-end si am vb zilnic la telefon/facebook. acum mi se pare ciudat ca pleaca. nu ma gandeam ca o sa fie mare branza, dar este. si nu suport sa-mi iau la revedere.

de fapt ma gandeam la prietenele mele din ultimul timp. una pleaca in afganistan sa se lupte cu talibanii, una se marita pe nv, una are cancer, una tocmai a rupt o logodna, 2 din prietenele mai noi au plecat inapoi in ro si nu mai vor sa se intoarca pt ca "e greu de unul singur". mai adauga un nou nascut bolnav, parinti in sevraj- pe ultima suta de metrii, 2 divorturi (doar sapt asta) si lista poate continua. motive de rugaciune din plin. aaaaa........ pana la urma am uitat ce vroiam sa spun cu asta. poate doar ca ar trebui sa fiu mai multumitoare cu situatia mea actuala.

altceva nou nu mai am de zis. aha... mama are INTOTDEAUNA dreptate. da intotdeauna. :))
doar ca uneori ia mult timp sa inteleg asta. saptamana asta am fost cu Chris la cumparaturi, de fapt n-am luat nimic, dar aveam nevoie de ideile ei. mai ales acum ca tre sa schimb garderoba odata cu slujba. eram pe Oxford Street si radeam cu lacrimi cand am realizat cate certuri aveam cu mami pe la 13-14 ani pe motivul "unde e talia la femei?" mai ales ca incepuse deja sa se poarte talia joasa la orice. acum cand trebuie sa aleg tinute office si ceva mai feminine, imi aduc aminte ca tot ce incerca ea sa ma invete (in zadar atunci) e absolut adevarat si aaa.... chiar mi se potriveste.

here I am, alone again. daca mai zic asta, o sa devina motto.

back to london

• prima zi inapoi in londra. cum sunt cu 2 ore inapoi, m-am trezit azi la 5 am si am inceput sa scriu mesaje pe facebook.
  
• pe la 9 am plecat cu Christina la Saatchi Galery sa vedem expozitia lui Bryan. n-am cumparat nimic fiindca se vandusera toate si oricum n-aveam marunt la mine. un tablou era cam 11.000 lire elvetiene si am zis ca ramane pe data viitoare. ca doar n-o fi asta ultima lui expozitie.
• pe urma am plecat in Camden Town. pt ultima data cu Chris. si mi-am amintit cum mergeam noi doau aproape in fiecare week-end acolo si incercam de fiecare data cea mai ciudata mancare pe care o vedeam. sau cum am mers prima data cu Claudia si am inceracat cea mai tare pizza din Camden. Sau ultima data cu Zuhal si Josephine si ningea pe noi in timp ce mancam Thai ca n-am gasit un loc acoperit :))
• acolo am aflat ca e absurd sa nu cred in pietre vindecatoare, adica... cine poate sa creada in Dumnezeu poate sa accepte si o chestie absolut logica precum healing stones. in plus "they've been around for much longer than your God".
• am prins toate 3 mesele zilei in Camden, asa ca ne-am permis si Spanish si Thai si Italian. si clatite si gogosi si bomboane si.... lista poate continua. a fost ziua lui Chris marti si eu eram departe asa ca am recuperat.
• la 9 pm am ajuns in Hammersmith exact la timp pt ultimul film al zilei. cum era "ziua ei"= alegerea ei, am intrat la Bruno. aaaaaa........... what was that????? si eu care credeam ca Ali G si Borat sunt gretosi. ha ! i was wrong. de ras se rade, dar razi ca prostu', ca nu stii de ce razi. si daca te-ai mai uita odata ar fi penibil. banuiesc, ca n-am de gand sa mai irosesc 90 de minute din viata, not again.

PS: se prea poate ca sa ne fi inselat noi cu privire la unchiul I, ca nu i-au prea convenit comentariile mele despre film. l-am mai banuit noi odata de alte directii, dar ne-am razgandit de cand madam tot incearca sa-l cupleze cu toate amicele ei. :)) ha, poate aveam dreptate si familia inca nu stie. sa vedem... barbat singur pana la 50 de ani (?!?!?!?!?!) fara obligatii (!?!?!?) cu situatie si STIL. :))))))))))))))))))))))))))))))))) explicatia lui madam: asa a fost el mai timid intotdeauna.

ce sec

cum plec din oras cum apar chestii pe care le astept de mult.
a fost concertul acustic UK la inceputul lunii, acum e expozitie de fotografie la galeriile Saatch.
voila!
ce-as fi vrut sa fiu in londra acum...

pe ultima suta de metrii

• maine am avion si nu stiu cum se face, dar am atata de lucru, de parca a facut-o inadins madam.
• azi am fost cu fetele sa punem scrisori la alegatori pe 4 strazi, din partea partidului conservator. apoi cina si bataie cu apa in gradina. am pornit stropitoarele pt gradina si fetele fugeau printre ele si pe urma am pus furtunul pe ele. evident am fost pedepsita cu o galeata de apa in cap. apoi am facut impreuna inghetata de lamaie si ne-am uitat la "Two Brothers".
• cat timp am fost sa punem scrisorile am lasat usa la gradina deschisa si dupa ce ne-am intors am fost cam paranoica. toata seara am auzit usi trantindu-se, usi care se deschideau singure, ba chiar usi pe care tocmai le deschisesem erau inchise dupa un minut. pe bune, eram convinsa ca e cineva in casa. se auzeau fosnituri si tropaieli pe scari. stiu ca nu e o gluma buna (mai ales pe strada asta), dar am avut ceva ascutit la indemana toata seara. stiu cum sa-l tin sa nu ma ranesc.
• intr-o nota mai vesela: cred ca surzesc! beattie zice "you know cups? on their bottom it says IKEA" si eu aud: "you know cops? on their bottom it says "i care"
• record personal: am reusit sa dezmembrez patul cel nou. a cazut din senin. acum cateva minute (aproape miezul noptii) o chemai pe madam sa ma ajute sa-l montez. daca pica la noapte poate trecem cu totul prin tavan :P ... la cat sunt de vechi si ciudate casele astea, nu m-as mira.

PS: nu reusesc sa atasez filmuletul cu bataia ce apa din gradina.