de week-end

ieri Harry a avut b-day party - a facut joi 5 ani. si am avut 30 de prichindei jumatate printi, jumatate printese, cateva printese cu armura si sabie (bine ca nici un print n-a vrut diadema si rochita :P), un magician, un clovn, si o multime de parinti stresa(n)ti

Harry zice ca e convins ca ma pricep sa fac o lasagne grozava, ca doar vin de acolo.
(??????)

de unde vine eu, Harry?
stii tu, din tara aia, lasagne.

ma gandesc ca in mintea lui Romania suna la fel ca lasagne. alta explicatie n-am

ieri dupa party, m-am dus la banca sa ii anunt ca mi-am schimbat adresa. si le-am dat o adresa gresita. abia cand am ajuns acasa mi-au zis colegele ca nu e 270, ci 138A. cam mica-mare diferenta :)) atunci mi-am dat seama ca eu pe toti i-am anuntat de 270, ba chiar am trimis mesaje, invitatii gen "m-am mutat, asta e noua adresa" etc

:)))))))))))))))))))))))))))))))

acum ce fac?
cu banca o rezolv usor, ma duc maine acolo, dar cu TOTI ceilalti????

dupa faza cu banca, vin acasa si o gasesc pe Liz la bucatarie curatand aragazul. acum, cine a trecut deja pe la mine, intelege de ce nu prea mananc eu acasa. dar ieri Liz s-a apucat de aragaz pt ca a cumparat un burete minune. eu bucuroasa ca in sfarsit se face curat in casa asta, ma apuc si eu de treaba.
buretele asta n-are limite: cuptor, aragaz, frigder inside-out, congelator, centrala, ferestre, radio, scaune, toata mobila de bucatarie, podeaua, hota, peretii varuiti, cada, chiuveta, toata faianta din baie, perdeaua de dus, toate usile si intrerupatoarele, mese, scaune, lemn, metal, plastic, gresie, linoleum, etc, etc. deja ma vedeam facand reclama la produsul minune :))
dupa cateva ore bune, si dupa ce am consumat 2 cutii mari de burete a venit si Jo acasa. evident ca s-a simtit ofensata ca ne-a gasit facand curatenie. ea sta aici de 3 ani si noi (astea mici) abia ne-am mutat.
dar pana la urma a fost ok. seara am gatit ceva impreuna si apoi am stat si ne-am rugat mai mult. sunt fete faine amandoua si ma bucur ca le-am gasit si ca ne putem ruga impreuna si putem vorbi cate-n luna si-n stele.

azi la bise a inceput perioada de evanghelizare, multa lume noua, cei vechi - curiosi de ricardo, dar deja m-am invatat sa evit intrebarile. am programat pe saptamana viitoare cativa invitati la noul meu cuib: Ela, Anca, Stefi, Crista. abia astept.

zilele trecute mi-am adus aminte de povestea aia cu urmele in nisip. tin minte ca eram mici, in tabara la munte si ploua cu galeata cand am auzit-o pt prima data. parca liviu ne-a zis-o la focul de tabara. intre timp a devenit o chestie zaharisita, mult prea uzata ca sa ma atinga. acum insa mi-am dat seama ca ianuarie a fost pt mine perioada aia cu un singur sir de urme, cand ma credeam singura. insa stiu ca n-as fi rezistat daca eram doar eu, stiu ca in realiatate n-am fost singura nici o clipa. atunci cand mi-a fost mai greu am fost purtata pe brate, atunci cand nu vedeam cale de iesire, Domnul a avut grija de mine cel mai mult.

si cel mai mult sunt multumitoare pt toti cei care m-au sustinut in perioada asta, pt toate telefoanele de "vroiam doar sa stiu ca esti bine", pt toate happy-meal'urile la care m-au scos fortat cei de la tineret, cand tot ce vroiam sa fac e sa ma bag sub pat si sa nu mai ies 30 de ani.

PS: mi-am luat biletele de avion, anul asta nu mai pot sa stau o luna acasa, vin doar pt 3 sapt. sper sa nu fie f frig, ca nu vreau sa iau bagaje dupa mine.