si acum de la capat

duminca trecuta Paste, maine tot Paste.
azi mergem toti cu catelu' i purcelu' la teatru. toti bunicii, unchii si matusile, verisorii au venit de dimineata sa o vada pe a mica in ultimul show din anul asta. evident, tre sa merg si eu. mai ales ca biletu a fost 55lire si n-ar fi fain sa refuz. dar urasc muzicalurile. pe bune. ori e teatru, ori e muzica. dar nu amestecate. 3 ore o sa fie un chin.
dupa asta plec spre Newport, o sa ajung diseara pe la 10 acolo. claudia si stefi au plecat deja.
ok, cam atat. tre sa fug.

saptamana asta

pt ca luni a fost bank holiday, a trebuit sa recuperez toate orele in restul zilelor. asa ca saptamana asta doar am lucrat. n-am avut timp de alteceva. atata doar ca a venit Chris din vacanta si am iesit cu ea de 3 ori in oras. am incercat cele mai ciudate deserturi din meniuri. asta e doar una din seri la tootsie's.
ce ciudat e. putem sa stam cateva ore sa povestim si nu ne plictisim. rar mi se intampla asta si aproape niciodata in alta limba. acum incepem sa numaram invers. 4 luni. i'm gonna miss her

Happy Easter?

mai zicea si Ana undeva pe blogul ei, cand esti singur - cel mai greu e de sarbatori. cand stii cum e acasa, cand toti se aduna in grupuri si grupulete. cand toti pe la radio sau tv se bat in piept ca vor petrece sarbatorile "cu cei dragi".

imi amintesc ca anul trecut de Paste, iar m-am trezit ca sunt singura. de dimineata am mers cu fetele si bunica lor la biserica lor anglicana. fum, tamaie, apa sfiintita. apoi am mers cu Otilia la biserica ei (fara fum, tamaie si apa sfiintita). uitasem de batic si am primit unul la intrare. orice, numai sa vad ceva familiar, sa aud din cand in cand vorbindu-se in romana.

anul asta, iar ma trezesc ca sunt singura. parca in rest n-as fi. dar atunci ma deranjeaza si mai tare. aveam 4 zile libere si nici un plan. asa ca googalesc o biserica de romani undeva prin sud, in brixton. madam imi zice ca e zona de negrii, ca sa-mi iau adidasii sa pot fugi (!?!) mai bine, ca mai bine merg altundeva, etc, etc. pana la urma imi iau inima-n dinti si pantofi cu tocuri si pornesc sa gasesc cea mai apropiata biserica romaneasca (2 ore cu 2 metrouri) dupa o harta cel putin ciudata. evident, am uitat bratara si cerceii la purtator. as usual.
acolo dau de 5 fosti colegi de faculta. !?!?!?!?!?!?!
programul la biserica a fost asa cum era odata la Credinta, actuala Providenta. dupa bise am ramas cu totii la pranz. imi place ideea asta... hai sa hranim si trupul, nu? si tot impreuna. si atunci ma invita sa merg cu ei la pool party. ei nu? de duminica la pranz si pana luni la amiaza am stat tot in piscina. saptamana asta abia ma puteam misca. a fost fantastic. chitari, cantece pana la dimineata. monopoly si uno. fazan cu personaje din VT / NT. 5 galeti de la KFC. si piscina. am inotat TOATA NOAPTEA!!!! am si dormit putin: intre 5 si 8 dimineata, cand m-am trezit si am facut omleta cu ciuperci pt 15 persoane, pana s-au trezit si ei. si apoi am luat-o de la capat.
am ajuns acasa tarziu, obosita dar super-mega-multumita.
ceea ce parea sa fie un esec, un week-end ratat, s-a dovedit pana la urma o binecuvantare. daca nu as fi fost suparata ca s-a anulat planul initial si am ramas singur-trist-si-parasit (vorba cantecului) nu as fi pornit de una singura sa caut alti romani, nu as fi gasit grupul asta super fain. si cu siguranta nu as fi petrecut Pastele atat de BINE.

asta a fost Pastele pt mine anul asta. asta sunt eu. asta e stilul meu. asa ma distrez eu. si nu mi-e rusine. sunt prea mare acum sa ma convinga anturajul intr-o directie sau alta. sper :P

multumita, Niky? ;)

prin vecini

abia aseara am realizat cine sunt vecinii mai din stanga. lawrence si vineeta m-au rugat sa stau cu baietii lor ieri. ca ei sarbatoresc un contract mareeeeeee. pe marti parca citeam in the times de un contract baban semnat de lawrence norfolk cu o editura celebra. mda, el e. vecinul cu 2 baieti geniali e chiar scriitorul. ma gandesc ce-o insemna contract mare, daca dupa ultimul(nu chiar asa mare) si-au luat casuta asta cu 5 etaje din cartierul asta jegos plin de ambasadori.

arta sau atristul?

e atat de sensbila problema incat conteaza si cum pun intrebarea. sa incep povestindu-va despre opera de arta sau sa incep cu ceva detalii despre autor?
de aproape un an se afla expus la Royal Festival Hall o sculptura de hartie a orchestrei filarmonicii. fiecare personaj, fiecare instrument, TOTUL e facut din bucatele de partituri. cand am fost cu fetitele acolo am stat gura-casca minute in sir urmarind fiecare detaliu. si e MARE. oricine trece pe acolo se opreste sa admire. pe placuta de langa scrie doar "autor anonim, incarcerat la Frankland prison"

acum... cum ziaristii nu pot sa stea degeaba, au investigat cine e autorul anonim. si ce-au descoperit a creat un uragan in lumea artistica. pentru ca ieri a fost retrasa sculptura de la Royal Festival Hall. deoarece autorul e inchis pe viata pentru crime si violuri in urma cu 21 de ani.
si acum intrebarea:
ce e mai important ARTA sau ARTISTUL?
pe aici puscariasii fac semnele de circulatie si inca n-am auzit pe nimeni sa spuna ca ar trebui retrase de pe strazi pt ca au fost facute de criminali. dar problema e mai delicata de atat.

nu stiu, chiar nu stiu. voua cum vi se pare?
nu, nu sunt de acord ca el sa se poata folosi de talentul asta pentru a cere o reducere a pedepsei.
si nu sunt de acord sa se foloseasca de banii pe care orchestra de hartie ii aduce. macar asa, din respect pentru parintii fetitelor ucise. nu ma refer la respect din partea lui, ci a autoritatilor care pot face ceva.

DAR......
de ce fie retrasa orchestra de hartie?
de cand se judeca artistul si nu arta?
desi nu sunt un fan, ma enerveaza cand aud oameni spunand ca nu asculta Elvis pentru ca era asa-si-pe-dincolo. sau si mai tare: Phill stingea radioul cand incepea U2 sau Sting. pentru ca Bono e un ingamfat. si Sting e un ingamfat. sincer, mi se par copilarii. cand ascult ceea ce au creat, putin imi pasa cat de infumurati sunt. sau sa nu mai ascultam REM, ca doar solistul e "fetita". dar si Tchaikovsky era. Amy Winehouse nu a putut sa-si ridice premiul Grammy pentru ca americanii nu i-au dat viza din cauza consumului de droguri (acum, pe bune - intr-o tara atat de sfanta nu poate sa intre orice depravat). hai sa inchidem Crucea Rosie ca a fost creata de un gay. unii (nu spun cine, dar stiti voi) au trecut la ars carti din motive asemanatoare. Victor Hugo era comunist, pe Picasso multi l-au catalogat nebun.
hai sa scoatem din muzee toate talourile facute de oameni mai putin decat perfecti.
vedeti unde duce chestia asta? cine e fara vina? cine poate sa arunce cu piatra? cine poate sa judece? UNUL singur, ARTISTUL care a creat totul si care a lasat arta, talentul si dragostea pentru creatie (artistica, muzicala, etc).

stiu, m-am cam aprins pe chestia asta.
Vreau orchestra de hartie inapoi la expozitie. si vreau ca asta sa nu-l ajute pe criminal sa fie eliberat. pentru ca arta, nu artistul conteaza. SAU INVERS?

Dom durakov

House of Fools ( Дом дураков / Dom durakov) is a 2002 Russian film by Andrei Konchalovsky about psychiatric patients and combatants during thefirst Chechen War.

Distinctly anti-war, unbiased and controversial in Russia, House of Fools is a bizarre blend of black comedy, touching drama, horrific warfare and subtly disturbing psychological content.

The film tells the story of a psychiatric hospital in Ingushetia on the border with Chechnya in 1996. With the medical staff vanishing to apparently find help, the hospital's patients are left to run amok, but Zhanna (Yuliya Vysotskaya), a young woman with schizophrenia curbs their insanity. Blissfully unaware of the terror of the war, the patients stick it out in the hospital. Their "guests" vary between Chechen rebels, in one of which (Sultan Islamov) Zhanna falls in love with, and Russian troops. The story was partially inspired by the real-life tragedy of the psychiatric hospital in Shali, Chechnya, which was abandoned by the personnel during the Russian bombing campaign and in which many patients subsequently died from attacks and neglect. (sursa: Wikipedia)

incerc sa vad filmu asta de ceva vreme. si nu-l gasesc niciunde. iar pe amazon mi-au respins comanda. e a doua oara saptamana asta cand nu pot folosi cardul. dar eu tot vreau sa vad filmul. de unde sa-l iau? ceva sfaturi? idei?

la rau

intreaba lumea ce tot fac la rau. e de inteles mirarea lor. merg aproape zilnic pe acolo. macar in trecere, daca n-am timp de mai mult. dar in general am cate o carte la mine si ursuleti gumosi. si atunci ma simt bine. nu sunt multe locuri in londra unde sa ma simt bine. dar asta e locul meu special. cand incep sa ma agit cu actele, cu jobu' sau cu alte si alte prostii... stiu ca e cazul sa dau pe la rau. pt ca e liniste si pustiu. si pt ca pot fi singura cu gandurile mele acolo. si nu stiu cum dar parca si gandurile astea par mai limpezi la rau. mai organizate.

before sunset , before sunrise

doua din filmele mele de suflet. 10 ani diferenta intre ele, atat in poveste, cat si in realitate. dupa ce am vazut prima parte mi-am imaginat cum ar fi sa existe o continuare. e voila!

asta seara o sa le vad pe amandoua cu cutia de servetele in brate.

that's just my luck

din 4 etaje si 5 bai - sa intri exact in cea cu sarpe in wc.
am tipat, s-au trezit copiii, au venit vecinii sa scoata animalu din buda, 3 ore mai tarziu eu inca tremur.

ce sa mai zic?

mda... am cam lipsit din blogosfera in ultimul timp. asta se intampla ori cand nu se petrece nimic deosebit si n-am ce scrie, ori cand sunt prea multe de zis si de facut si nu mai apuc sa le scriu.

azi-noapte am visat acte, de dimineata m-am trezit stresata ca n-am timp sa depun/traduc tot ce trebuie. si acum am camera acoperita de foi si foite. e un haos total pe aici.
in ordine ar fi cam asa:
- trebuie sa schimb accession worker card pe work permit. si aici: acte, scrisori, cazier, etc,etc
- tre sa ma inregistrez la general social care council: toate diplomele traduse + verificate (cam 100 lire/bucata ?), toate actele mele, cazier (sa tot fie vreo 40 lire), adeverinte de la toate locurile de practica + toti angajatorii pana in prezent, multe alte hartogarii si taxa de vreo 160 lire.

m-as pune pe plans, da' n-ajuta la nimic. asa ca ma apuc de colectionat/selectat/completat tot ce-mi trebuie. si vb lu' mr: "you only have to do it once!"

curaj, gaina, ca te tai!

fara titlu