de week-end

ieri Harry a avut b-day party - a facut joi 5 ani. si am avut 30 de prichindei jumatate printi, jumatate printese, cateva printese cu armura si sabie (bine ca nici un print n-a vrut diadema si rochita :P), un magician, un clovn, si o multime de parinti stresa(n)ti

Harry zice ca e convins ca ma pricep sa fac o lasagne grozava, ca doar vin de acolo.
(??????)

de unde vine eu, Harry?
stii tu, din tara aia, lasagne.

ma gandesc ca in mintea lui Romania suna la fel ca lasagne. alta explicatie n-am

ieri dupa party, m-am dus la banca sa ii anunt ca mi-am schimbat adresa. si le-am dat o adresa gresita. abia cand am ajuns acasa mi-au zis colegele ca nu e 270, ci 138A. cam mica-mare diferenta :)) atunci mi-am dat seama ca eu pe toti i-am anuntat de 270, ba chiar am trimis mesaje, invitatii gen "m-am mutat, asta e noua adresa" etc

:)))))))))))))))))))))))))))))))

acum ce fac?
cu banca o rezolv usor, ma duc maine acolo, dar cu TOTI ceilalti????

dupa faza cu banca, vin acasa si o gasesc pe Liz la bucatarie curatand aragazul. acum, cine a trecut deja pe la mine, intelege de ce nu prea mananc eu acasa. dar ieri Liz s-a apucat de aragaz pt ca a cumparat un burete minune. eu bucuroasa ca in sfarsit se face curat in casa asta, ma apuc si eu de treaba.
buretele asta n-are limite: cuptor, aragaz, frigder inside-out, congelator, centrala, ferestre, radio, scaune, toata mobila de bucatarie, podeaua, hota, peretii varuiti, cada, chiuveta, toata faianta din baie, perdeaua de dus, toate usile si intrerupatoarele, mese, scaune, lemn, metal, plastic, gresie, linoleum, etc, etc. deja ma vedeam facand reclama la produsul minune :))
dupa cateva ore bune, si dupa ce am consumat 2 cutii mari de burete a venit si Jo acasa. evident ca s-a simtit ofensata ca ne-a gasit facand curatenie. ea sta aici de 3 ani si noi (astea mici) abia ne-am mutat.
dar pana la urma a fost ok. seara am gatit ceva impreuna si apoi am stat si ne-am rugat mai mult. sunt fete faine amandoua si ma bucur ca le-am gasit si ca ne putem ruga impreuna si putem vorbi cate-n luna si-n stele.

azi la bise a inceput perioada de evanghelizare, multa lume noua, cei vechi - curiosi de ricardo, dar deja m-am invatat sa evit intrebarile. am programat pe saptamana viitoare cativa invitati la noul meu cuib: Ela, Anca, Stefi, Crista. abia astept.

zilele trecute mi-am adus aminte de povestea aia cu urmele in nisip. tin minte ca eram mici, in tabara la munte si ploua cu galeata cand am auzit-o pt prima data. parca liviu ne-a zis-o la focul de tabara. intre timp a devenit o chestie zaharisita, mult prea uzata ca sa ma atinga. acum insa mi-am dat seama ca ianuarie a fost pt mine perioada aia cu un singur sir de urme, cand ma credeam singura. insa stiu ca n-as fi rezistat daca eram doar eu, stiu ca in realiatate n-am fost singura nici o clipa. atunci cand mi-a fost mai greu am fost purtata pe brate, atunci cand nu vedeam cale de iesire, Domnul a avut grija de mine cel mai mult.

si cel mai mult sunt multumitoare pt toti cei care m-au sustinut in perioada asta, pt toate telefoanele de "vroiam doar sa stiu ca esti bine", pt toate happy-meal'urile la care m-au scos fortat cei de la tineret, cand tot ce vroiam sa fac e sa ma bag sub pat si sa nu mai ies 30 de ani.

PS: mi-am luat biletele de avion, anul asta nu mai pot sa stau o luna acasa, vin doar pt 3 sapt. sper sa nu fie f frig, ca nu vreau sa iau bagaje dupa mine.

nimic nou pe frontul de W3

acum mi-am schimbat si codul :))) nu mai stau in W4, acton e in W3.
m-am mutat deja de o sapt, inca lucrez in amandoua locurile, incerc sa-mi cumpar ce-mi lipseste (perini, cearceafuri, oale, tigai, etc)
in rest nimic nou de pe aici

St Paul's Cathedral

dupa 2 ani am ajuns in sfarsit sa vizitez St Paul's. am plecat cu clasa a5a dimineata si abia am ajuns acasa pe la 4. am avut 2 ghizi care ne-au explicat tot felul de detalii din istoria, arhitectura, dogmatica si specficul catedralei. dupa pranz am facut mozaicuri

am urcat pana la whispering gallery si apoi pana la cupola exterioara sa vedem orasul de pe acoperis. in total 400 de trepte. si tot atatea in jos :))

in schita asta se vede si whispering gallery, unde n-ai voie sa vb tare ca suna in toata catedrala, dar si de unde se poate vedea orasul, chiar sub cupola

acum imi vin tot felul de franturi de informatii:

- cathedra - un scaun mare pt episcop, fara el catedrala ar fi doar o biserica mai mare

- dupa ce cardinalul wolsey n-a reusit sa obtina de la papa divortul pt henry VIII, regele nu i-a confiscat doar palatul din Hampton Court ci si... sicriul, care sta si acum gol in cripta deasupra amiralului nelson. hmmm...

- costumatia episcopului - mitra in forma de flacara (rusalii), esarfa aia lunga simbolizeaza un prosop iar toiagul arata ca episcopul e si pastorul si slujitorul

- am vazut tabloul cel mai cautat din St Paul's si plin de simbolisme "The Light of the World", problema e ca nu toti ajung sa-l vada pt ca e ascuns intr-o capela laterala.

- detalii din tablou: intuneric, lumina, buruienile, usa nu se poate deschide din afara. mi-amintesc ca citeam despre tabloul asta nu ma gandeam ca o sa ajung sa-l vad

seara cand ne-am intors am dat de alta provocare. de ce cand te crezi cel mai jos si mai murdar, atunci esti chemat sa depui marturie? cum ramane cu un vas curat, bun de folosit? acum eu ce sa zic? la timp si la netimp, asa am promis odata

return to ...neverland ?!? :))

sau cam asa ceva :))

adica eu tot incerc sa revin, sper sa-mi iasa

de la revel incoace am fost intr-un haos total. interviuri pt joburi, interviuri pt chirii, troubles in paradise, de acum o sa lucrez in 2 locuri deodata (pt ca n-am dat preaviz destul), etc, etc

si ca si cand nu era destul am iesit aproape zilnic cu grupu, ba la un suc, patinoar, bowling, biliard, masinute, muzee si castele. azi de exemplu, dupa bise ne-am dus iar la patinoar si eu am genunchii juliti, plini de taieturi si sunt invinetita din cap-pana-n picioare. ma dor mainile si sa scriu randurile astea :p

joi incep lucru cu Harry si abia astept. o sa caut ceva robot sau carti de colorat sa-i duc un cadou de inceput.

ieri mi-am dus lucrurile la noua locuinta, acum nu stiu cand o sa ma mut efectiv. si ghici?!? colegele mele ma asteptau cu flori, lumanarici si ciocolata in camera mea. au fost foarte dragute. cred ca o sa ne distram. suntem de aceeasi varsta, una e profesoara la o scoala speciala si cealalta e muzician.

fetitele mele trag de mine in toate directiile zilele astea, vor sa mergem peste tot impreuna inainte sa plec. maine merg in excursie cu scoala cu cea mica la St. Paul's Catherdral cam toata ziua.

am aplicat pt un curs "return to social work", astept sa vad daca am intrat sau nu. dureaza cateva luni si partea cea mai faina e ca e finantat de stat, adica ma plateste ca sa merg la scoala :)) Sper sa intru, desi nu stiu unde l-as mai baga si pe asta cu 2 joburi, etc, etc

in rest, floare-albastra, floare-albastra... poate vom supravietui "sezonului" :/

cum e cu chiriile astea

sa va zic cam e inseamna sa cauti chirie in londra.
am incercat singura, am incercat cu o agentie, acum sunt iar pe cont propriu.
a trecut deja o saptamana din cele 2 pe care la am la dispozitie si inca nu stiu mare lucru.
dar stiu ca e groaznic de greu.
camerele sunt fie
- foarte scumpe
- foarte mizerabile
- ploua in camera si sta cu galeata in pat
am incercat pe site'uri de romani, dar astia nu stau in zona asta (evident) si nu sunt in stare sa-mi iau chirie in estul sau nordul londrei si sa plec de acasa la 5AM ca sa ajung la lucru la 7.30

prima casa pe care am vizitat-o saptamana trecuta era atat de mizera incat de cand a deschis usa am simtit sa fac stanga imprejur.
alte beneficii: soareci, podele crapate incat vezi la parter, n-ai voie sa gatesti, sau n-ai voie sa speli la masina, sau ai voie dar o singura data pe saptamana, sau trebuie sa accept si pisicile babei, etc, etc.
un fel de rasu'-plansu'
si astea sunt doar cele serioase, ca multe sunt inselatorii gen "tu pune banii pe western union si pe urma poti sa vizitezi". ca doar eu m-am nasct ieri, nu? sau... camera gratis roomshare cu un italian :)))

dar sa ne intoarcem la anunturile reale. habar n-am ce sau cum o sa fie. imi vine sa aleg camera aia doar ca sa scap de agitatie si sa ma stiu aranjata undeva. dar tot sper sa gasesc ceva mai aproape sau mai ieftin.

dar cel putin ma tine ocupata, nu mai am timp sa ma gandesc/dorm/mananc/plang de mila.
si atunci e bine

?

oare se merita sa lupti pentru ceva ce stiai de la bun inceput ca nu meriti?