Friday, April 17, 2009

Happy Easter?

mai zicea si Ana undeva pe blogul ei, cand esti singur - cel mai greu e de sarbatori. cand stii cum e acasa, cand toti se aduna in grupuri si grupulete. cand toti pe la radio sau tv se bat in piept ca vor petrece sarbatorile "cu cei dragi".

imi amintesc ca anul trecut de Paste, iar m-am trezit ca sunt singura. de dimineata am mers cu fetele si bunica lor la biserica lor anglicana. fum, tamaie, apa sfiintita. apoi am mers cu Otilia la biserica ei (fara fum, tamaie si apa sfiintita). uitasem de batic si am primit unul la intrare. orice, numai sa vad ceva familiar, sa aud din cand in cand vorbindu-se in romana.

anul asta, iar ma trezesc ca sunt singura. parca in rest n-as fi. dar atunci ma deranjeaza si mai tare. aveam 4 zile libere si nici un plan. asa ca googalesc o biserica de romani undeva prin sud, in brixton. madam imi zice ca e zona de negrii, ca sa-mi iau adidasii sa pot fugi (!?!) mai bine, ca mai bine merg altundeva, etc, etc. pana la urma imi iau inima-n dinti si pantofi cu tocuri si pornesc sa gasesc cea mai apropiata biserica romaneasca (2 ore cu 2 metrouri) dupa o harta cel putin ciudata. evident, am uitat bratara si cerceii la purtator. as usual.
acolo dau de 5 fosti colegi de faculta. !?!?!?!?!?!?!
programul la biserica a fost asa cum era odata la Credinta, actuala Providenta. dupa bise am ramas cu totii la pranz. imi place ideea asta... hai sa hranim si trupul, nu? si tot impreuna. si atunci ma invita sa merg cu ei la pool party. ei nu? de duminica la pranz si pana luni la amiaza am stat tot in piscina. saptamana asta abia ma puteam misca. a fost fantastic. chitari, cantece pana la dimineata. monopoly si uno. fazan cu personaje din VT / NT. 5 galeti de la KFC. si piscina. am inotat TOATA NOAPTEA!!!! am si dormit putin: intre 5 si 8 dimineata, cand m-am trezit si am facut omleta cu ciuperci pt 15 persoane, pana s-au trezit si ei. si apoi am luat-o de la capat.
am ajuns acasa tarziu, obosita dar super-mega-multumita.
ceea ce parea sa fie un esec, un week-end ratat, s-a dovedit pana la urma o binecuvantare. daca nu as fi fost suparata ca s-a anulat planul initial si am ramas singur-trist-si-parasit (vorba cantecului) nu as fi pornit de una singura sa caut alti romani, nu as fi gasit grupul asta super fain. si cu siguranta nu as fi petrecut Pastele atat de BINE.

asta a fost Pastele pt mine anul asta. asta sunt eu. asta e stilul meu. asa ma distrez eu. si nu mi-e rusine. sunt prea mare acum sa ma convinga anturajul intr-o directie sau alta. sper :P

multumita, Niky? ;)